În ultima vreme, am început să devin un om mai organizat, mai pozitiv, și mai puțin interesat de ceea ce crede lumea. Mult mai puțin. Da, nici eu nu credeam că se poate.
Dacă 25 decembrie s-a dus atât de repede, ca și orice lucru pe care îl aștepți cu adevărat, Citește în continuare Impresii de după Crăciun
Că tot vin Sărbătorile și nu toată lumea a avut ocazia să cumpere câte ceva celor dragi, putem deveni pradă tentației de a lua un cadou pe ultima sută de metri, ca să fie. Cea mai mare prostie, din punctu meu de vedere. Crăciunul înseamnă dăruire, bucuria de a dărui. Și sunt de părere că în 2017 nu se mai pune problema de „Lasă, cadou să fie!”, „Gestul contează!”, în măsura în care, la ora actuală, găsim prin magazine și supermarket-uri tot felul de cadouri drăguțe, chiar pentru toate buzunarele. Mai jos am să vă prezint o listă cu cele mai neinspirate cadouri de Crăciun. Citește în continuare Cele mai neinspirate cadouri de Crăciun + IDEI
Încă nu conștientizez prin câte locuri am fost și ce mi-au întipărit ele în subconștient. Ai câteva idei, și habar nu ai de unde îți vin. Bine, poate că ar fi trebuit să vorbesc la persoana I. Că nu generalizăm. Dar totuși, mi se pare minunat că persoana care stă aici și scrie asta, pe scaun, cu un monitor în față, a admirat atâtea locuri și a simțit atâtea energii diferite, oferite de ele. E amazing, e foarte tare!
Elementul de ”trecut”, deja nu mai există, pentru că nici măcar nu mai știm ce e prezentul. Dar prefer să jonglez cu noțiunile astea, pentru că nimeni nu mă oprește. Am vizitat munți, cetăți, dealuri, pietre, locuri care te duceau cu gândul la primăvară și culori, sau altele, complet gotice și muribunde, în cel mai artistic mod posibil.
Și tu acum erai undeva, dar acum ești altundeva. Citești asta de la calculator, sau de pe mobil din pat, sau dintr-o cafenea, sau poți fi oriunde acum. Nimeni nu știe, pentru nimeni nu contează ceea ce simți, dar măcar simte pentru tine. Nu fii nesimțit.
Aici, câteva locuri prin care am umblat eu, ca un om fericit ce sunt. Așa, din poze, conștientizez atâtea detalii, de care subconștientul meu știa foarte multe, din moment ce mi-a programat să fac pozele astea, la chestii care, la prima vedere… nu mi-au inspirat mai mult decât ceea ce reprezintă. O viziune de 2-3 secunde, ca apoi să găsești altceva mai ”cool”, și să îl pozezi. Uite la ce sunt bune pozele!
Lumea se ia mereu de mine ”off, iarăși faci poze? iar filmezi?”. Păi da, că eu nu fac poze ca să le pun pe Facebook. Țin orice poză pentru mine, ca apoi… să mă uit la ea. Și să zâmbesc la inerția ei, sau la dinamismul videoclipurilor, care arată momente unice, greu de recuperat, imposibil, de fapt. Nu șterg nimic niciodată, ceea ce șterg îmi trimit, și tot așa. Hai să savurăm etern unele momente.
P.S. Eram obsedată de felinare. Și de indicatoare. Delectați-vă.
E deja ştiut faptul că trăim într-o societate cu standarde făcute la beție şi unde ăla mai prost stă pe curul lui şi devine în mod uluitor deştept. Cei care nu mă cunosc m-ar numi o revoltată, o altă gură care se ridică şi care oricum nu rezolvă nimic. Citește în continuare Mulțumesc, societate!
Încă din copilărie pot spune că eram genul acela de fetiță care abia aștepta Crăciunul. În ciuda unui ghinion masiv, pe care abia acum îl resimt, anume faptul că majoritatea problemelor din familia mea, de orice natură, de la bani la sănătate, au loc în perioada aceasta, familia m-a ferit de asta cât s-a putut, abia acum, la maturitate, simțind cu adevărat aceste tragedii, ca să le numesc așa, pot spune că sunt cu adevărat alături de familia mea de Sărbători. Citește în continuare Spiritul Crăciunului & tristețea autohtonă
Deci eu am o manie. Să ascult muzică, pe telefon, dar pe Youtube. Îmi place prea mult. Mi-e prea lene să îmi descarc muzica, oricum am și în telefon, așa că doar dau un search. Și mai am o boală: să ascult versurile și să citesc comentariile. Pe lângă trolli și oameni care se contrazic, sunt și povești. Citește în continuare Poveștile comentariilor
