Ziua în care ea nu exista

Și era ziua în care se amplificase acea nebunie, în care nu eram sigură dacă exist. Și nu știam care dintre ființele mele a fost afectată. Și am simțit o durere în splină, voiam să mă așez, dar acea voce îmi zicea că nu, că e ok, că să nu-mi mai iau în serios orice simptom. Așa că, în sfârșit, am mers la Cetate, și m-am așezat pe o bancă. Și credeam că e ziua în care voi muri. Iar, când mama mi-a deschis ușa, cu Benji în brațe, m-am trezit: azi am existat.

Treceam pe stradă. Îmi vedeam reflexia în autobuzele care mergeau cu viteză. Doar umbra. O entitate cu păr lung, care cară o geantă mare după ea. De unde știu eu că ea e reală? Poate sunt doar fantezia cuiva, poate doar un gând. Trezindu-mă, într-o zi, nevoită să zic „Adio”.

Citește în continuare Ziua în care ea nu exista

Reclame

Eu judec fizicul

Da, frate, săriți-mi în cap! Judec oamenii după cum arată, și îmi dau seama ce fel de oameni sunt. Nu, voi poate înțelegeți greșit… dacă cineva e mai mare, e doar gras, nu balenă, nu batoză etc. Doar gras. Că doar nu e slab.

Eu nu judec fizicul. Îl judec. Tu nu judeci înainte să zici că nu judeci?

Dacă o fată e blondă și se machiază cu roz,nu încerca să-mi zici că e metalistă. Nici că există doar pițipoance și metaliste pe lume. Da, ea, ca om, o fi de treabă. Dar idolul ei e Barbie, și nu poți nega asta.

Citește în continuare Eu judec fizicul

Ce (Am zile)

Adesea ne pierdem. Ne autodispărem și ne dăm vanish. Din păcate, de cele mai multe ori, în nimicuri. Și viața trece pe lângă noi și ne trezim într-un ospiciu, ca mama Samarei Morgan.

Am zile în care înțeleg orice stare a oamenilor, dar mi-e lene să detaliez. Și încă vreo zece mii de concepții ca ale mele, dar nu la fel de leneș exprimate, ar putea schimba lumea.

Citește în continuare Ce (Am zile)

Conserva mea cu amintiri

Frate, îmi place să fac poze. La orice. Chiar dacă e un moment banal din viața mea. Să filmez. Să râd. Nu, nu pun nicăieri pozele. Le păstrez. Chiar dacă știu că maxim de două ori în viața mea mă voi mai uita peste acel folder.

Sunt un keeper. Notez orice. Fac abstracțe. Ideile de carte, le notez incoerent. Așa cum îmi vine mie. Ca atunci când le recitesc, să le pun în carte sau pe blog (nu prea se întâmplă asta, că eu simt pe moment), să am aceeași stare alertă pe care o aveam atunci când ceva m-a determinat să notez. Și știu că voi mai da odată peste postarea asta și îmi voi aminti… au trecut atâția ani.

11760065_975830739105679_8674834617627045191_n

Citește în continuare Conserva mea cu amintiri

Muie

Am băut un cidru și am fumat foarte multe țigări. Și iarăși priveam paharul gol, împreună cu pachetul gol, și mă gândeam la ce voi face cu viața mea. Și era o stare de agonie totală și de sumbritate interioară. Ca acea goliciune fără motiv. Acea asociere a vieții cu cărțile tale, deși bei doar ca să mai uiți de ele, și să-ți amintești de tine, mai mult.

Și nu e viață, nu e moarte, nu e extaz, nu e aromă de alcool cea care-mi iese pe nări, nu e nici aer, nu e nici fum, nu e nici tristețe, dar nu e nici frenezie. E o desfrânare a simțurilor, îți fuți mintea singur, și dai din ce în ce mai sus, dar vaginul minții tale este mult prea strâmt și nu va atinge vreodată un orgasm.

img-thing

Citește în continuare Muie

Mă scarpin

Ne place să ne pierdem. Cel mai adesea, în mărunțișuri.

fight

Știi cum e să simți că înnebunești? Să simți cu toată ființa ta că îți pierzi mințile, parcă ceva din tine se grăbește să iasă, și te ia durerea de cap. Și uneori te și doare.

Cum ți-ai descrie vocile din cap? Dar scenariile? Bolnave, rele?

Citește în continuare Mă scarpin