Statusul meu suna în felul următor: ”Vă dați seama că, în momentul ăsta, o prietenie de pokemoni se destramă pentru că X nu vine, pentru că plouă, iar pe Y nu-l lasă mă-sa fără X, şi Y pierde EMIL? Legenda spune că Y îşi amenință mama că fuge de acasă.”

Bă, eu am boală pe pokemonii ăștia infecți. Că și eu eram pokemoancă, eram cea mai mare pokemoancă, dar nu eram infectă, e o diferență. Câteva fragmente din trecutul meu:

poke2

poke

poke3

Ce înțeleg eu prin pokemon infect: acel copil de maxim 15 ani, care are un pet de bere pe post de oracol și un pachet de țigări la chetă cu încă cinci specimene asemănătoare lui, din care fură mereu câte o țigară în plus față de ceilalți. Deseori, se duce cu mărunțiș la dealer, ca să-și cumpere legale. Uneori poartă șepci cu imprimee cărora nu le cunoaște definiția, blugi lăsați după cur, și maieu/tricou cu frunzulițe de marijuana. Părul și-l ține pe o parte, deși nu deține un breton propriu-zis, și îi vorbește mamei cu ”Coaie”.

Mă gândeam să continui aici povestea cu EMIL și statusul.

Acum că s-a oprit ploaia, Y îl sună pe X de cinci ori. După zece minute, X îl sună înapoi.

– Coae’, hai tu aici că e EMIL, nu mai ploo!

– Da, cois, cred că vin și io.

Y îi închide fericit telefonul în nas lui X, și se duce la mama lui:

– Măăă, mă duc la EMIL, cât de tare!

– Păi vine și X?

– Da, mama, vine, ai treizeci de lei?

Mă-sa îi dă cinci, iar el iese pe ușă înjurând-o de morți. X îl sună și se duc împreună la EMIL.

X și Y sunt niște pokemoni infecți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s