Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie

În primul rând, articolul ăsta e infect. Deci dacă aveți probleme atunci când vedeți sânge etc., închideți fereastra.

Mă, vă aud cu ”îmi urăsc viața”. Și mă întreb, oare sunteți chiar în suferințe (care deși, de obicei, contrar a ceea ce simțim noi, sunt insignifiante în fața timpului), sau nu v-a luat mami ultimul model de telefon (replică din 2012). Oricare ar fi motivul, eu am trecut prin ambele. Că am fost și copil mic, prost și materialist, și ”depresivă” nefondată.

tumblr_static_tumblr_static__640

Hai să facem exerciții de imaginație. Cartea mea, de exemplu, are scene tragice. Cu adevărat tragice. Credeți că le-am trăit? Nu, nu m-aș fi expus eu în halul ăsta. Mi-am imaginat absolut totul. Îmi pot imagina orice. Am ajuns în stadiul în care îmi pot imagina gusturi sau senzații. Și nu glumesc. Și atâta timp cât îi făceam atâta rău personajului principal, mă bucuram că nu sunt în locul ei. Și, fără să invoc, bineînțeles, mă puneam și pe mine în situații nașpa. Îmi personificam psihic orice frică. Și am realizat că niciuna nu face parte din viața mea. Că nu mi-e frică decât de ceea ce nu există.  Și de ce să îmi urăsc viața, dacă nu am de ce? Aa, că sunt plictisită de ea? Păi na, uite că mi-am schimbat-o. Și acum sunt foarte fericită. Chiar dacă nu par. Nu mi se pare că sunt depresivă, nici nu cred că am fost vreodată, ci mai degrabă anxioasă. Îmi păsa mie de ceea ce spun niște oameni cu care nu aveam să mai am treabă decât în momentul respectiv, despre mine. Nu are de ce. Mă fac de râs, asta e. M-am făcut de râs fiind eu. Oamenii ăia nu-s de mine. E normal să încerci să fii și una și alta, încă te cauți pe tine, dar nu uita. Tot ce adopți din jur, abordează pe stilul tău. Lasă-ți amprenta chiar și pe un make-up făcut după un tutorial de pe net. Fii tu, oriunde.

Oamenii cu depresie, pe bune, adică chiar boală, așa se nasc. De mici copii sunt mai ciudați, mai diferiți. Și boom- un eveniment tragic pentru ei, și rămân blocați acolo. S-a declanșat depresia. Nu mai pot trece peste, așa cum e firesc. Se învinovățesc mai mult decât e nevoie. Și chiar au nevoie de pastile și etc., dar în special de voință. Oamenii depresivi pe bune ar trebui să evite tumblr-ul. Pe bune, deci, chiar dacă nu aveți o problemă de ordin psihic… dacă sunteți cu susul în jos, evitați tumblr-ul în acea perioadă. Decât dacă nu vreți să vă faceți și mai rău. Prima oară, pare un loc în care te regăsești. Cu oameni triști, la fel ca tine. Tumblr e, de fapt, un cerc vicios. Ai impresia că te vindeci prin el, dar, de fapt, te adâncești în mâl. Văzând constant tristețe și etc., devii maniac. Tumblr e foarte triggering. La orice. Și dacă idolii tăi de pe acest site spun că ”gata, am învins depresia”, ei de fapt au trecut mai departe. ”Depresia” asta a lor poate fi doar o perioadă, mai ales că acum e la modă. Depresia e o modă. Depresia e o artă pe tumblr. Nu îți face bine să te uiți pe Tumblr dacă ești depresiv sau trist. Încă nu mă crezi?

tumblr_mdpod065jD1rjzwggo1_500

tumblr_n37ytqV3s71tpjok9o1_500tumblr_mk4tjpjYys1qbyt5to1_500 tumblr_mmxhbbthga1s6hp97o1_500 tumblr_mrp40y4uV81rn06deo1_400

tumblr_mekcdd3ENm1rjc64io1_500tumblr_mza8xhakJT1sh94wqo1_500

Da, și eu mă uitam pe Tumblr când eram tristă, și adormeam plângând. Într-adevăr, la o anumită vârstă, parcă ți se oferă prea mult de tras. Ești doar un copil, un adolescent necopt, din disperare recurgi la plânsete, tăieturi șamd. Dar toate astea te fac mai puternic. Dacă nu faci decât să-ți găsești un refugiu în asta, și să te autoconvingi că nu ai scăpare, atunci povestea ta chiar nu va fi cu happy end. Tu ești responsabil pentru viața ta, nu altcineva. Dacă tu mori/te sinucizi, lumea va merge mai departe, logic, dar asta nu pentru că nu ești important, ci pentru că e ceva uzual. Și prințesa Diana a murit. Ea nu a fost importantă? Ba da, logic că a fost. Dar au plâns-o cât au plâns-o, și viața oricum a mers mai departe. Poate chiar vei face ceva în viață. De ce să renunți, din căcaturi? Mai bine mort decât umilit? Mai gândește-te. Umilința e de moment. Și îmi vei zice că da, dar acum ai schimbat școala, și și acolo ai același tratament. Păi, asta e pentru că tu asta inspiri. Dacă vii într-un loc nou, dintr-un loc nașpa, cu sentimente nașpa, ești ca o pată gri pe un cearșaf. Tu, dacă ai avea o pată pe cearșaf, nu ai încerca să o speli?

tumblr-quotes-dreams-pinit-gallery

Continuă să speri. Și te vei uimi de cât de puternic poți fi. 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s