Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.

img5433

Ești un bou.

Și… ultima oară, nu era atât de frig aici. Era mult mai cald. Puteam bea apă rece, fără să o simt cum se duce pe gâtul meu cald, amorțit, de pastile. Puteam face multe, dacă am fi vrut. Am fi avut o lume numai a noastră, în care noi eram protagoniștii, doar noi doi.

Tu ai ales să fii cu ea. Ea era cea mai bună prietenă a mea, cea care credeam că mă apără de tine. Mi-a greșit, fără să vrea, măcar.

Tu ai ales să fii rece. Tu ai ales să stau cu capul pe pieptul tău, simțind că ți-l topesc cu căldura mea.

Tu ai ales să radiezi. Dar eu am ales să mă înalț.

Tu ai ales asta.

Tu ai ales ca mâna care se juca cu părul meu să atingă altă persoană.

Tu ai ales ca lumea noastră să se destrame.

Tu ai propus să ne dăm dracu’ resursele.

Și acum, singur, și de piatră, parcă te-ai întoarce la ea. Să-i spui multe chestii, pe care ea le-ar crede, dar ți-e rușine. A ajuns să-ți fie rușine în fața celui mai nesemnificativ om din viața ta. În fața pisăloagei. Te roade bunul simț, fix când s-a epuizat perioada în care aveai nevoie de el. Parcă cu prietena ei lângă tine, aveai încredere, tupeu, puteai s-o dobori imediat pe pisăloagă. Acum nu mai ai niciun avânt. Ești din gheață. Ești o statuie din gheață, care stă la 40 de grade, în soare, dar nu se topește. E un chin pentru tine.

Nu, dacă bei Jack toată ziua nu te topești. Dar îți poți disimula topirea. Și vezi cum curge un fir de apă din tine. Doar transpirai, ca orice om. Ce, tu chiar credeai că ești din gheață? Uite, ai și lacrimi.

Din nou mă suni și nu știu ce vrei. Poate doar ești beat, iar de data asta ai uitat să scoți ascunsul. Mai stau puțin, iar R îmi zice că e ok, să răspund. Ce? Mă vrei înapoi? Wow, păi…

Dar mă uit în ochii lui M. De ce să-i las? Sunt atât de blânzi… ai tăi nu vor blândețe, și nici nu o arată. „Îți zic clar, ascultă, nu mă mai căuta.”; „Nu, niciodată.”

Și ți-am închis. Am dat cu piciorul la toată adolescența noastră nebună, la toate bețiile și toate concertele. Tu mă distrugi, nu mai ești copilul de atunci. Am învățat că persoanei iubite îi poți cere orice. Tu ești un încrezut, știi?

Mă duc cu M în oraș. Nu mai sunt fetița de cinșpe ani pe care o futeai fără să-ți pese că o ceartă mă-sa că vine acasă la 11 noaptea, beată moartă. Nu mai sunt nimic. Niciodată nu am fost a ta, să știi. Tu ai inima de piatră.

XXXX

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s