De ce ne dorim soare

doar atunci când plouă?

De ce ne dorim umbrela

doar atunci când plouă?

De ce nu ne lasă să intrăm

cu umbrele la concerte?

De ce iarna ne place căldura,

iar vara dăm drumu la aer condiționat?

De ce oamenii sunt o contradicție,

dorindu-și intervenția absolut oriunde?

stăm în bar. tu ești moartă de beată, iar eu abia scot un cuvânt. ultima boabă s-a dus. îți ascult cu atenție povestea vieții, gândindu-mă că abia te-am cunoscut. și că nu vom mai vorbi. poate ne vom saluta. poate îți vei aminti de mine când mă vei vedea la televizor, cu trupa. poate… poate, pur și simplu, nu e să fie, dar tragem. cu toții adorăm acele conversații care au loc la momentul potrivit, cu persoana potrivită, ca apoi să ne reluăm cursul firesc al vieții. tu mă privești. ai ochii albaștri și părul foarte ars. nu îi văd culoarea, e întuneric, dar e închis. ecranul telefonului în care îți pierzi viața îți luminează ochii, puteam să jur că erau căprui, atunci când eram treaz. îmi scot geaca, e căldură mare aici. de afară se aude un tunet, deși suntem underground. deci, suntem nevoiți să ne petrecem seara aici, refugiați de ploaie. poate că asta ne unește pe noi, de fapt.

e gol absolut tot clubul. la bar stă un rocker obosit, povestindu-i barmanului viața lui și despre gagicile lui din tinerețe. are părul jegos. el stă la lumină. pe el îl văd. tipul îi prepară chestiile pe care le cere pe bandă rulantă. cred că e client fidel, că nu o plătește pe niciuna.

e gol, că e scump. dar eu am bani și pentru tine. îmi spui despre tipul căruia i-ai făcut o muie aseară, în alt bar. că urmează să pleci din țară, și oricum nu-ți pasă de alții, ba chiar te joci cu ei. nu e durerea de abandon, sau sentimentul de singurătate, ci faptul că locul în care te afli acum cu mine, care sunt prezentul, râdem și plângem, respirăm și fumegăm țigările astea proaste, va fi trecut. și vei trece peste. da, suferă. profită, cât încă nu ai trecut peste. că după vei face asta, și vei vorbi cu prea multă ușurință despre momentul ăsta. încă nu e mort. îl vei mai menționa tu, peste câțiva ani.

nu aș face prostii cu tine. aș face sex mintal. ne contopim neuronii spre crearea unor teorii ce rămân doar aici. aș rescrie biblia cu tine, și aș vinde-o în chioșcurile de ziare de la colț. aș ieși acum cu tine, prin ploaie, ascultându-te. nu credeam că-mi va plăcea vreodată să ascult. mai ales o femeie. tu mi-ai zis că „ebola” înseamnă „bunică”, în spaniolă; după, mi-ai zis că era doar o poză de pe net. ce și-ar putea dori un misogin mai mult?

prin femei, înțelegeam suferință, iar prin suferință, femei. ascultam muzică clasică și stăteam pe balcon, fumând. îmi priveam mâinile negre, la lumina felinarului galben, le puneam în față, apoi realizam că sunt real. și că aș putea face și altceva cu ele, în afară de a mă masturba la pozele tipelor pe care le resping. mă durea gâtul. fumasem aproape trei pachete în șapte ore. doar ca să meditez la o suferință constantă și să realizez că nu am rost.

deși fac atâtea chestii, iar lumea mă crede împlinit, nu sunt. nu îmi pasă de faimă, și puțin mă doare de droguri. le iau zilnic. mi-e dor de vremurile în care le luam ca să mă simt bine, nu normal, natural. fac teorii, sunt deștept, dar îmi pierd vremea, de fapt și de drept.

barmanul vine să ne întrebe dacă dorim nota, iar eu îi zic că nu. se uită urât și merge mai departe. șterge mese. constant șterge mese. de vreo șase ori a șters mesele în ultima jumătate de oră, deși nimeni, absolut nimeni, nu a stat la ele. și nici nu prea ai cu ce să le murdărești. eventual scrum. dar scrumul e bun. scrum=amintiri.

— un sex on the beach, te rog!, ordoni tu.

aș face un collar ceremony cu tine.

— sigur!, râde barmanul.

și… acum realizez. barmanii știu cum arată/sună fiecare om atunci când zice „sex”. și e awkward. ți-l aduce, iar tu îl sorbi, de parcă ar fi apă dorna, nicidecum un cocktail scump. tu nu ești o doamnă.

trecuse un an. și tot nu am mai vorbit. doar mi-am citit jurnalul și mi-am amintit ziua asta. întorc pagina. nu am mai scris după. ăsta e ultimul entry. iau un pix în mână, dar soția mă strigă. și mă duc să-mi iau fiul de la tenis.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s