Prinsă într-o furtună neagră și legată la ochi cu vise frumoase. Dacă am mai mult de două fraze în minte, scriu o postare.

Și, mă rog, de ce e asta „tristețe”?

Îți place să vezi că am învățat de la tine, nu?

De ce sunetul unui pian în mijlocul ploii e trist? De ce lacrimile sunt triste? De ce copiii sunt triști? De ce visele nu se împlinesc?

Din vina noastră. Poate că ar trebui doar să lucrăm mai mult la ce vrem. Și să nu socotim orice lucru natural ca pe tristețe. Tristețea e, mai nou, peste tot. Da, X are cancer și plânge din cauza asta. Da, un copil de doișpe ani și-a pierdut cel mai bun prieten și plânge. Amândoi au probleme. Fiecare la alt nivel. Fiecare de luat în serios.

Tristețea e multă. Ne înconjoară, până o luăm în serios. E ca o ruletă rusească. Unii trec pe lângă ea și privesc, fără să știe cât de norocoși sunt; pentru ei, tristețea nu există. Dar cei care primesc un trăgaci și îl apasă, adică o încercare în viață, și nimeresc un glonț? Adică o tristețe?

Nimeni nu te ia în seamă.

Treci printr-o traumă și te bucuri că ești în viață. Eu te susțin. Alții zic doar că ar fi trebuit să stai pe „curul tău”.

Ia challenge-uri.

Fii tu.

E ok.

E doar o ruletă rusească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s