Perioadele sensibile ne arată cine suntem cu adevărat. Azi m-au lăsat nervii. Azi, fix când vorbeam cu colegii despre zodii și ei îmi spuneau că fecioarele sunt bune la ascuns sentimente și etc., iar eu roșeam. Plot twist: dacă vorbești despre zodii, o să mă bag mereu neîntrebată.

Dar acum? Acum m-a acaparat tot. Mă simt abandonata și parcă atârn de un fir de ață. Plâng, pentru că am cedat. Am realizat ceea ce ascundeam eu în spatele cărților, postărilor și imaginii. Ascundeam un om, ca oricare altul. Am încercat prea mult să pretind că nu sunt om, dar, în interiorul meu, mă umanizam din ce în ce mai mult. Cei răi cu mine m-au marcat atât de mult, încât, deși mi-am jurat că nu o voi face, așa îi tratez pe cei care mă iubesc. Și știu că e o porcărie.

Nu mai pot duce prea mult chestia asta. Azi am clacat, iar mâine îmi voi reveni. Pentru că așa e viața. Mâine dimineață nu va mai conta.

Mâine dimineață voi fi aceeași scorpie rece. Cu inima în flăcări și pieptul de gheață. Azi cred că s-a topit. Îmi exercit răutatea oriunde și premeditez sentimente de ceartă, chiar de la începutul unei prietenii. Apoi încep să le pun în aplicare, ca să văd cât mă suporți. Ca atunci când mă voi certa cu tine, să nu am un șoc. Să mă pregătesc pentru orice.

Eu îmi imaginez cel mai rău scenariu. Imposibil de rău. Ca, dacă iese prost, să nu fiu tristă. Că a ieșit mai bine decât scenariul.

Chestiile astea două de mai sus, voiam să le bag într-o carte. Le notasem, deși trăiesc cu ele zilnic. Nu pot scoate o lacrimă. Nu mă lasă gheața.

Nu le pun în carte. Le pun aici. Azi mi-am amintit că exist și eu. Mâine dimineață vreau să îmi amintesc că sunt om. Acum plâng, și realizez că sunt om. Voi disimula cel mai normal comportament ever, în orice situație.

Pentru că mă urăsc și mă evit pe mine cea adevărată, deși nu i-am dat o șansă vreodată. Nu mi-am făcut nimic. Să nu te simți prost vreodată, dacă îți fac un rău. Îl fac fără să vreau. Din instinct deja, față de ceea ce îmi fac mie.

Unele chestii mă enervează ușor. Și ajung să mă iau de alții din puri nimicuri. Știi de ce mă enervează? Că mi le fac eu. Vreau să fiu diferită de voi, dar sunt prea exact ca voi. Vă urăsc, pentru că văd în voi ceea ce văd în mine.

Există și durere mai mare decât self harming-ul. Există și self-harming psihic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s