Afară e un ger crunt. Simt cum frigul ăsta îmi taie obrajii, ca o lamă ascuțită. Și acum mă cam doare pe interior. Deși nu mai ești aici, cum rezistă trupul tău firav? Cum de nu e înghețat? Ai uitat cutia?

tumblr_nquihuC4kL1rzyvrqo1_500

Mi-e atât de dor de tine, deși știam că vei avea un sfârșit. Dar mi-e foarte dor. Într-un fel, plecarea ta m-a marcat. Pe de altă parte, nici nu sunt genul să trec ușor peste. M-a marcat în bine. Ai lăsat un alt om în urma ta. Ai existat cu un sens. Și asta mă alină mereu.

Mă alină cum uneori simt că te aud. Mă alină energia ce-ți ține locul. Mă alină că, totuși, ceva din tine a rămas. Și nu pe planeta asta inferioară, ci în aer. Se vor face șase ani. Și parcă niciodată nu e suficient. Chiar și timpul e o etichetă, nu?

Era tare să fii aici. Să mă vezi cum scriu asta. Să vezi alte lucruri. Dar, dacă erai, probabil nu mai făceam asta. Fix în secunda aia, m-am dus în baie. Am plâns pe o melodie pe care, deși o aveam în telefon, nu o ascultam. Am devenit altă persoană la fix o secundă. Mă simt unită de persoana cu care eram la telefon. Apoi, am început să gândesc, și am realizat multe.

Crede-mă, tu exiști.

Mereu ai existat.

Nu sunt nebună.

Te bucuri pentru mine.

Te aștept.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s