Retardism emoțional.

Am hoinărit mult pe lumea asta. Îi conștientizez schimbarea, în rău.

Nu am vreun rost, sau cel puțin nu mi-l amintesc.

Vreau doar să-mi termin misiunea, cât mai am timp. Sunt nerăbdătoare pentru următoarea, dar m-am atașat de cea de aici. Poți vorbi oricând cu mine. Am o veșnicie la dispoziție, dar și o misiune.

Cam de la începutul genezei mele de trup, îmi pot aminti foarte vag, imagini de la fereastră.

Dar, tot ce pot spune, este că aici, în momentul acum, am un sentiment pe care nu mi-l mai amintesc; sau mi-l amintesc, dar e prea uman.

bb4bc4172fc65c2baf04ce24f24c02a5

De mii de ani aștept acea zi, de sute de ani o zăresc în infinit. De decade întregi aștept și observ ce e în jurul meu. De secole sunt părăsită, și  cine pleacă rămâne ciudat. Acea zi este aproape, și va fi un apogeu.  Nu pot reflecta, intuitiv, nimic de după. Mintea astrală se îngroașă, iar mulți vor să mor, dar habar nu au. E imposibil. Nimic nu mă poate atinge, spre fericirea condiției mele. Am adoptat, ca uman, infinitatea astrală.

Poate mă vezi doar în alb negru, dar eu văd mai mult decât culori. Mă ai lângă tine, dar sufletul aspiră.

Și, oricine pleacă, poate să plece. Eu, mii de ani, am așteptat. Deja încep să mă plictisesc de atmosfera asta stânjenitoare. Rostul e aici, și l-am găsit. Mă ridic, și aspir iluminarea. Îmi divinizez așteptarea și rezultatele. Râvnesc după reușite, și realizez că sunt înzecite în fața nesiguranțelor.

E etern.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s