Îmi amintesc acel loc ca fiind eternitatea trecutului meu; al unui om despre care, acum, nu mai știu nimic.

Îmi amintesc tot ceea ce s-a schimbat acolo și ceea ce a fost distrus, apoi procreat;

Îmi amintesc de cursul firesc al vieții și realizez tot ceea ce nu pot aduce înapoi

Îmi amintesc de „fulgurele de zăpadă” și de plimbările cu bunicul meu.

Îmi amintesc de salata pe care mă obliga mama să o mănânc…

Îmi amintesc de holul sinistru, și de coșmaruri.

Îmi amintesc de copilărie, de când pe acolo era un non stop, de unde bunica îmi lua dulciuri, pe ascuns de mama; acum e o bancă.

Îmi amintesc de iepurașul în coșulețul de paie, pe care îl mai am și acum; bibeloul. În locul magazinului de unde mama mi l-a luat, cu mult timp în urmă, împreună cu puiuțul, e o frizerie.

Îmi amintesc de Riri, de momentul în care îmi intrase pe ușă.

Îmi amintesc de acei doi ochi verzi inocenți, care se încruntau sub un breton care nu voia să stea locului niciodată;

Îmi amintesc cum oamenii, prin tendință, distrug.

Îmi amintesc de sunetul străzii și de mirosul de smoală ce îmi domina terasa, cândva.

Îmi amintesc gratiile. Și cortul verde.

Și chestia aia de făcut sarmale. Și mixer-ul. Și visul cu prietena ta, mama, în dulapul din bucătărie. De baie. De spioni, și de astral. Nu uita de Moș Crăciun.

Îmi amintesc de toți oamenii care au călcat acel prag;

Îmi amintesc de spargeri;  De cum i-a văzut Riri la chip, pe ei, dar nu ne putea vorbi. De cum mă prefăceam că îl pot face să vorbească, în loc să îl prețuiesc așa cum e. Fată, băiat, ce o fi fost.

Îmi amintesc de destinul ce m-a adus în viața unui străin;

Îmi amintesc de unele străzi, apoi realizez că erau altele

Îmi amintesc cum e să te simți prost, pentru că uiți trecutul. Copilăria, senzația de eternitate a condiției tale firești, biblioteca pe care mă urcam, dorința de a mă făli cu cele mai mici lucruri, încercarea de a face mașina timpului băgând un ceas într-o tablă de șah și scuturând-o.

Am distrus demult omul despre care vorbesc eu aici. 

Anii, revelionul, viața, toate mi se șterg din minte. Îmi voi mai aminti de locul ăsta, cândva. Cândva departe, îmi voi aminti și de momentul prezent, și, cândva departe, voi lăsa asta în urmă; și spiritul meu va plânge.

Cred că am trecut peste…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s