Veșnic neînțeleasă. Venșnic judecată și condamnată. Veșnic înjurată și pusă la pământ.

De gândurile mele.

Etern o dualitate. Etern a lui. Etern un joc suspect al minții mele bolnave. Întotdeauna o speranță. De cele mai multe ori, o păcăleală. Ritualuri. Suflet pierdut. Creație și imaginație. Sex cu propriile gânduri. Atingeri senzuale cu diverse frustrări. Ficțiune. Nu există. Nu va fi acolo.

Întotdeauna o incertidudine machiată cu negru la ochi. Mereu ceva nou, întotdeauna același lucru. Acum, nu niciodată, dar nu va exista. Întotdeauna dorit, niciodată obținut. Atrofierea propriei ființe în aspirația către excelență. Perfecțiune imposibilă și incest. Rugăciuni singuratice care sunt mereu ascultate. În genunchi, și tristă.

ded

Arta nu e o crimă, dar zilnic ucid ceva din mine, în favoarea realității temporare și neunicate. Apoi revin la gânduri bune, și regret. Și conviețuiesc cu zombii.

Singurătate continuă în interior, calvar în minte, gânduri. Niciodată împreună, dar mereu distanțați. Măcar suntem mereu distanțați.

Privire în ochi. Dubioșenie. Ochi deschiși la culoare, și roșii. Lacrimi negre. Păr lung. Plimbări cu mașina la 2 noaptea. Produs. Deschide ochii și uită-te în jur. E temporar.

Plânsete neauzite, răgete de durere. Pe interior. Perioadă de căcat. Pastila care îți va schimba viața. Dar ajungi să fii dependent de fericire.

Vară, soare, rock. Flori în păr.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s