Artă „prozaică”, part II

Artă prozică.

 

Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”. Citește în continuare Artă „prozaică”, part II

Reclame

SCRIITOR vs. AUTOR

Tot aud replici gen „Eu scriu o carte, da, nu am pic de inspirație, nu ştiu despre ce va fi”. Bă, e ca şi cum zici „Vreau un tatuaj, habar nu am cu ce, sa fie pe mână”. E same shit. Şi cartea să fie în CV, nu? Oricine e scriitor. Şi eu, până să public, eram un scriitor, prin intermediul blogului. Citește în continuare SCRIITOR vs. AUTOR

Cum era să pierd „Flori în păr”

Eram liniștită. Era seară, și beam ceai. Mai corectam la „Flori în păr”, țin minte că era toamnă, cred. Înainte să continui, trebuie să menționez că sunt fecioară cu ascendent în scorpion. Deci, control freak până la moarte. Genul de om „bă, da, sunt nașpa cu tine, dar taci, că habar nu ai cum sunt cu mine”.  Citește în continuare Cum era să pierd „Flori în păr”

Artă prozică

 

Cuprinsă de paragrafe din povești în care nu voi fi nici măcar un copac din decor, îmi contemplez viața.

Aleg din nou să scriu despre lucruri random ce îmi vin în timp ce bat la tastatură. Mă gândesc la originalitate. Dar și la ideea porției. Nu e bine să fumezi 2 țigări una după alta, dar dacă țigările, de fapt, ar fi cât două? La mărime, sau nu știu. Eu fumam prin a noua două în același timp, le țineam în gură, și le mai și scoteam filtrul. Viață de tractorist. Citește în continuare Artă prozică