Artă „prozaică”, part II

Artă prozică.

 

Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.

De ce? Că nu puteam accepta că totul nu e cum vreau eu. Ca autor, ești un fel de D-zeu al operelor tale. Dar, când nu totul merge cum ai tu chef și te izbești de „cruda realitate”, ai o mare predispoziție la depresie, din aia gravă. De ce? Pentru că te obișnuiești cu a croi destine, a îmbina, a combina, a despărți, a face pe X să se fută cu Y etc. Astfel, realitatea își pierde din autenticitate.

Dar nu îți irosi unicitatea. Când o poveste te chinuie și ți-o povestești singur înainte să adormi, pune-o în Word. E vreun drum de aproximativ 2 ani (la mine așa a fost), dar merită. Lumea îți va citi universul. Născut de tine. Și asta contează.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s