Fă cât rău vrei tu. Vorbește căcaturi. Înjură. Amenință. Încarcă-te negativ până când nu te mai simți om. Bagă bârfe și strâmbe constant. Dacă atât poți tu, ca și condiție umană, asta fă.

Dar nu poți controla un destin. Nu poți controla o viață, chiar dacă e a ta. Nu știi când, răul făcut de tine cuiva, devine binele acelei persoane. Că poate în sfârșit i-ai furat proastei ăleia iubitul, care e un limitat ce nu o lăsa să facă nimic, iar acum tu te-ai procopsit cu el, din simpla idee de familie fericită. Ea e la alt nivel, acum. Fata. Tu? Păi ție îți e mult mai greu să scapi de el acum. Pentru ce te-ai chinuit atât? Pentru ce atâtea planuri diabolice, în miez de noapte? Pentru cine și pentru ce? Nu ești fericită? Ce porcărie!

Lenea are nivelurile ei și e de înțeles.

Reține. Oricât rău ai face, o anumită categorie de oameni este imună. Și te chinui degeaba. Cealaltă…  bucură-te de răul făcut așa, câteva zile, luni, în trista ta iluzie. Ție ți-ai făcut rău. Te-ai spintecat în bucățele. Dacă te iubeai pe tine, nu mai aveai nevoie de asigurarea nimănui și nici unui plan. And there’s no going back. Only down.

Dacă urăști un om și știi că e diabolic, fă-l să „îți facă rău”.

Anunțuri

Un gând despre &8222;De ce e bine să faci rău&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s