Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce să nu îmi mai spună „și eu am pățit-o”. Voiam ca nici eu să nu mai asum asta.

Voiam un sanctuar de gânduri proprii, natinse de lume sau univers… și uite unde s-a ajuns. Voiam să mă păstrez pentru moment, dar se pare că s-a decis că în viața asta și doar asta trebuie să o fac. Voiam să mai treacă niște sute de ani. Voiam să nu mai știu nimic. Voiam să mă cred atunci când îmi ziceam că sunt fericită și nu-mi mai trebuie nimic. Voiam să prezic viitorul. Voiam să și fiu surprinsă. Voiam să nu concurez. Voiam să nu cunosc.

tumblr_static_tumblr_static_5rf6uwxsqtc0gkskk4ogg0w0c_640

PLM555+111

Vreau să mă regăsesc pe mine.

Mereu conectată la realitate.

Bag pula-n arta proz(a)ică

Nu ți-ai dorit vreodată să fii liber?

Voiam să mă fi născut liberă,

NeAtinsă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s