Spiritul Crăciunului & tristețea autohtonă

Încă din copilărie pot spune că eram genul acela de fetiță care abia aștepta Crăciunul. În ciuda unui ghinion masiv, pe care abia acum îl resimt, anume faptul că majoritatea problemelor din familia mea, de orice natură, de la bani la sănătate, au loc în perioada aceasta, familia m-a ferit de asta cât s-a putut, abia acum, la maturitate, simțind cu adevărat aceste tragedii, ca să le numesc așa, pot spune că sunt cu adevărat alături de familia mea de Sărbători.

În fiecare an decorez casa, în special holul, în fiecare an mă gândesc la peisajul de afară, în fiecare an cumpăr cadouri pentru cei dragi, în fiecare an mă bucur de perioada asta, la fel ca în copilărie. De ce?

maxresdefault

Timpul ăsta ne obligă să fim fericiți, orice am avea pe suflet. Cu cât ai zice că Sărbătorile nu le simți, de fapt. Dar cu toții știm că în momentul în care împodobești bradul, combina cu colinde cântă, bei o ciocolată caldă cu frișcă, la TV e Home Alone, iar de afară vine miros de portocale… parcă problemele mai au o rezolvare.

Ce e pentru mine Crăciunul? Ceva între reclamele alea cu Moș Crăciun și căldura din casă. Chiar dacă totul va trece și mă voi întoarce la rutină și la probleme, e o pauză binemeritată de la acea tristețe autohtonă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s