Volumul 3 din Percepții Inconștiente

Toată copilăria mi-am petrecut-o gândindu-mă că tata voia să ascundă asta de mine. Unde mi-ar fi zis că s-a dus mama? Că l-a părăsit, sau ce? Că m-a părăsit și pe mine? Că a făcut un accident de mașină? Proasta de Lilith ar fi venit încă în vizită la noi, pretinzând că e totul ok? Ea în pușcărie, mama executată, tata triumfător și victimă, în toată povestea. Sunt sigur că amândoi au lucrat-o pe mama.

Furie Mută

„Furie Mută”, așa am ales să se numească al treilea volum din seria „Percepții Inconștiente”. Motivul titlului îl veți afla după ce veți citi cartea, întrucât există un înțeles dincolo de orice denumire din seria asta, vorbind mai ales de titluri. Volumul doi capătă și el un alt sens acum.

„Furie Mută” arată poveștile tuturor: Seth, Nefeli și Rainer sunt la liceu. Molly nu a venit (încă) în oraș, Sid trăiește, Jordan e o copilă cât se poate de normală. Aveți ocazia de a afla tot ce s-a întâmplat, cap- coadă, ce reprezenta „cultul” lor și motivul pentru care el a fost înființat.

Toți prietenii tăi sunt niște psihopați, iar ție îți e frică de ei.

Henry e tocilarul clasei, iar Matilda încearcă să îl scoată din ale lui. Orașul e liniștit, de altele nu se prea știe nimic deocamdată.

Ceea ce se petrece după deja știți, dar cum ar fi ca toată povestea să se schimbe, pentru ultima dată? Cine știe, de fapt, ce s-a întâmplat și ce nu?

Cine spune că nu e viață după moarte și cine spune că realitatea nu e doar o percepție inconștientă pe care, odată ce o schimbi, îți poți atinge scopul?

Coperta chiar îmi place mult, Librex chiar a făcut o treabă minunată, întrucât simt că toată atmosfera eerie din carte se resimte în vizual.

Cred că în „Furie Mută” însuși cititorul devine eroul principal, care la finalul lecturii se va simți ușurat și sunt sinceră dacă spun că e o carte specială: a o scrie m-a schimbat. Așteaptă până ce Cartea I din „Furie Mută” se termină, pentru că acolo ajungi în prezent. E un roman de ficțiune în care, de data asta, se regăsesc mai multe sentimente, povești și, desigur, mai multe lucruri sunt clarificate.

Abia aștept să o citiți!

„Furie Mută”, volumul 3 din seria „Percepții Inconștiente”, în curând la Librex!

Cum să faci YouTube în România, în câțiva pași simpli

Am un blog. Și văd că nu am mai scris pe el de foarte mult timp. De ce? Parcă era boring să fiu blogger, era mai fun să fac și alte lucruri.

Cu ocazia faptului că în decembrie blogul împlinește zece ani, m-am gândit să sharuiesc cu voi some tips&tricks legate de faza cu YouTube-ul, că foarte multă lume face chestia asta și puțini o fac bine (în opinia mea). Tot ce e aici e exras din experiența mea de YouTuber, de mai bine de doi ani. Eu miam segmentat publicul și poate că nu mai sunt atât de virală, dar o fac oricum, pentru că îmi place. Societatea se îndreaptă către nișe și poate încă 2-3 channel-uri de YT care să fie „virale” sau cei mai tineri decât mine, care încă au întâmplări nebune și interesant de ascultat.Continuă lectura „Cum să faci YouTube în România, în câțiva pași simpli”

Am lansat „Flori în păr 2”!

Acum doi ani credeam că am atins apogeul și că aia e. Sunt scriitor publicat, now what?

Ieri m-am trezit cu o durere de cap, după ce mi s-a făcut atât de rău atunci când am mers să mă spăl pe față, încât am căzut din picioare. Nu înțelegeam cum voi avea eu lansare de carte în starea asta.

Continuă lectura „Am lansat „Flori în păr 2”!”

Lansăm „Flori în păr 2”!

Și dacă ai cartea, și dacă vrei să o cumperi cu reducere la Bookfest, ne vedem în ziua de sâmbătă, 1 iunie, de la ora 15:00, la standul editurii Datagroup, la lansarea asta mișto.

Cum nu am mai prea făcut evenimente, mă gândesc că e o oportunitate mișto să ne cunoaștem și să vă semnez cărțile.

Cum intrați în Bookfest sâmbătă, căutați și standul Datagroup, că va fi super și abia aștept să ne cunoaștem!

CLICK AICI PENTRU DETALII

Pentru cine e cu memoria vizuală, ca mine:47575897_2195150933840314_7978951755859755008_o

„FLORI ÎN PĂR 2” E DISPONIBILĂ! (FRAGMENTE & LINK)

Cu întârziere și aici, căci uneori uit că mai am un blog.  După un stoc epuizat, am urmărit eu cuminte să revină, și uitați cartea, în sine:

(CLICK PE POZĂ PENTRU A COMANDA)

630f00f9-9476-486b-817f-61d10d659744

Descrierea cărții:

Suntem vocile pe care le auzi noaptea în spatele blocului. Care te fac să strângi și mai rău în brațe ursulețul ăla de pluș afurisit. Vocile pentru care oricând ți-ai încălca regulile. Încă o dată și încă o dată. Din nou și din nou. Și, dacă nu ne auzi gurile, probabil că bem în mașina lui Zayden. Sau facem altceva cu ele. A avea flori în păr… poate că este o stare psihică. Însă nimeni nu are flori în păr, în afară de Amy. Eu niciodată nu am avut flori în păr. Și nimeni nu va mai avea, vreodată.

 

 

FRAGMENTE (limbaj licențios):

A postat Frank o poză cu el. Sunt la bere. Super. Doamne, e artist în vorbe chiar și la a-mi rupe sufletul! Mă arunc pe jos complet, îmi izbesc curu’ de gresia aia rece și mă întreb de ce destinul a vrut asta. Nu știu ce a fost în capul meu. Nu sunt deloc pregătită. Nu vreau să fiu adult, vreau să rămân copil toată viața mea! Și eu nu am fost niciodată copil, de fapt. Asta m-a durut. Nici de mine nu pot să am grijă!

 

La treișpe ani mi-am înscenat un viol. L-am cunoscut pe Jo, care a fost singurul meu sprijin. Până și Pârț m-a judecat, dar hai să nu îl învinuiesc acum, când nu mai poate remedia asta. Toți erau împotriva mea, toți. Nimeni în afară de Jo nu a stat să mă asculte. Caseta porno cu tipul ăla de treizeci de ani, calitate de aragaz, filmată cu fixul, înjurături eterne. Am dat-o în probleme grave, aveam anxietate socială. La paișpe ani umblam pe la psihologi. Singurul lucru pe care îl spunea mama era ”Repetentă în clasa a șasea, doamnă, vai, nu știu ce să mă mai fac, nu știu pe cine moștenesc copiii problemă ai mei, fii-miu e gay, ea e nebună, domnu’ psiholog, ajutați-ne”. ”Câte ore petreceți cu copilul dumneavoastră?”. ”Patru pe lună, cam așa”. Futu-i!

 

Mda. Pe principiul „fraierică geamantan”. Charlie zice că vrea să-mi angajeze detectivi particulari și că data viitoare vine cu Ernest, iar Jo e bolnav psihic. Chiar încep să mă îndoiesc de sănătatea lui mintală.

 

Cei mai mulți respirăm cu plămâni goi, stinși, din cauză că focul începuse să ne frigă. Și cei mai mulți condamnăm viitorul, de dragul trecutului. Totuși, de ce alergăm atât de mult pentru viitor? De ce tot ceea ce facem e de dragul viitorului, deși, adesea, nici nu apucăm să trăim acest viitor, fiind mult prea ocupați cu… viitorul? Se spune că nimic nu e pentru totdeauna, că orice se poate depăși, dar că orice se poate duce pentru totdeauna, orice poate pleca pentru totdeauna, uneori orice poate rămâne pentru totdeauna. Dar el îmi lipsește pentru totdeauna. Orice fel de tratament aș primi, din partea oricui, tot nu mă schimb. Niciodată nu am să fiu ca ei. Oricum, dacă e o persoană rea, ar merita. Ar fi scuza mea.

 

Cineva sună la ușă. Ce naiba, ăsta n-are chei? Abia ne-am certat. Vreau să merg la mama. Că ce, că nu poate să vină ea aici? Sugea-mi-ar…

-Ce ai pățit? mă sperii.

Are ochiul vânăt, tricoul rupt și abia se ține pe picioare. Mor, are și buza spartă. Simt o mică satisfacție…

-Sună la salvare…

Îl ascult. Asta fac.

-Vine acum… dar ce s-a întâmplat?

-Au venit doi tipi… nu i-am mai văzut în viața mea… și au început să dea… cred că m-au confundat… au… erau atât de hotărâți să-mi facă ceva…

-Îi cunoșteai?

-Tocmai am zis că nu i-am mai văzut, proasta naibii! isteric. Dar nici nu i-aș mai recunoaște…, se redresează.

Ajunge ambulanța și îl ia. Că nu e nevoie să vin, super, nu aveam oricum niciun chef. E o karmă, d-aia care vine când ți-e lumea mai dragă… la câte mi-a făcut mie, la cât m-a violat, lovit și insultat…

 

Ea vrea doar să te ia din viața ta,

Ea vrea doar să te ia de lângă mine,

Ea vrea doar să te ia din minciuna mea.

Uită-te la mine, cum mă dezmembrez de tot. Fă-te că nu vezi. Fă-te că ceea ce nu vezi cu siguranță, nu există! Nu interveni, să nu te bagi! Va fi drama mea, nu a ta. E viața mea, nu a ta!

 

A: ma jo…

J: e urgent?

A: nu

A: cf?

J: vb i 10 min

Nici nu scrie corect gramatical, wtf?

A: jo ce faci serios

Dă seen.

A: jo in secunda asta imi raspunzi ce pula mea faci

J: MA

J: MASTURBEZ

Poate iarăși pe filme de genul „Hot step-sister fucked”. N-ar fi prima oară.

A: a ok ….

Trece ceva timp, în care îmi fac de lucru, pentru că mereu când am treabă îmi scrie el. Dar aici nu se mai aplică. Nu pricep ce se petrece, de parcă nu poate vorbi cu mine dacă își dă laba. Mă rog, „se masturbează”, că el așa zice. E băiat finuț.

A: la ce dai laba vr sa vad si eu

J: lasa-ma dracu te rog

A: seeeecs

J: april

J: o data in viata…

J: taci!!

A: unde e lynn sa iti faca blowjob

You cannot reply to this conversation.

Cât câștigă un scriitor în România

Cred că a venit vremea cărților pe față.

Toate tentativele alea de autoare gospodine apar la televizor și ne dau impresia că se câștigă peste 40% din drepturile de autor, asta doar fiindcă ele fac self-publishing, adică plătesc ca să fută (publice), în lumea autorilor, și atunci normal că e la nivel de afacere.

_MG_0871

Dar n-o fi mai bine la self-publishing? Nu o fi mai bine să plătești ca să fuți, decât să o iei gratis pe una cu HIV? Încep să-mi schimb părerea. Autorii self sunt singurii care primesc ce mai rămâne. Aa, asta în cazul în care nu ești analfabetă funcțională și ne crezi proști pe ceilalți, spunând că nimeni nu vinde ca tine și că tu îți faci casă din vânzările cărților. Dar aici vorbim de vânzări frauduloase, mincinoase, obținute prin diverse contracte de promovare pe diverse site-uri care, brusc, s-au trezit că devin ele agenții literare.

Ca autor, simt ca și cum nasc un copil într-o țară în care nu va cunoaște vreodată limba și nu are nici unde să facă o școală.

Un autor care publică la o editură câștigă 10-15% din procentul vânzărilor. Confidențial much? Adică eu, la o carte de 50 de lei, prin absurd, câștig între 3 și 8 lei, cu tot cu taxe. Nu scriu asta ca să mă plâng, dar e frustrant să muncești toată viața și chiar să nu reușești, împreună cu editurile cu care lucrezi frumos și corect, să scoateți nici măcar banii de tipar. Editura tot pe acolo e cu procentul: banii se duc la stat, la tipar, la mine, la editori, la biblioteci. Editurile sunt, în mare parte, niște dragoni care scot flăcări pe cur, dar au motivele lor. Și eu am început să fiu ca ele. E mai bine să nu speri la nimic, în țara în care legea atracției e demagnetizată, să spunem așa.

Guvernul analfabet care ne conduce probabil că habar nu are de faptul că meseria „agent literar” nu mai există și nici nu suntem siguri că a existat vreodată.

Ești un artist. Îți golești sufletul, lași acolo părți din tine, povești și ceea ce simți, ca să primești mai mulți bani, lunar!, dacă ai avea un canal de YouTube sau ceva *tuse*.

Nu există legi pentru noi, artiștii. Pentru că noi nu existăm. Pentru că analfabeții care ne conduc, proștii dracului, că altfel nu pot să îi numesc, nu citesc și nu merg la teatru sau la un vernisaj.

_MG_0944

Editurile nu ne pot da situația oricând ar trebui, gen o dată pe săptămână, pentru că o editură, în Ro, nu e editură, e afacere, și e chioară de propriile cifre mai mult peste un an financiar. Drepturile de autor pentru un autor care, să zicem, vinde, sunt de maxim 1000$ pe an. Asta maxim, dacă vorbim de ceva care merge spre bestseller.

Acum înțelegeți de ce cărțile „costă bani”?

Statul nu ne susține cu nimic.

Nu avem agenți literari.

E o meserie pe care o faci doar din iubire. Textul ăsta vreau să rămână peste 50 de ani. Să nu se mintă. Autorii sunt gunoaiele cu care statul șterge pe jos, printre mulți alți artiști. Știați că un actor de teatru independent… nu are unde să repete? Nici eu, până acum câteva luni, când am cunoscut nu doar un caz.

Vreau ca cei de la conducere să tacă, la fel și toți care sug despre anul cărții. Nu e anul cărții. E epoca autorului care nu primește nimic în schimb, chiar și în momentul în care vinde la nivel de mii.

Vreau să nu se mai mintă. Să nu mai fim chemați în față să spunem cât de mândri suntem că suntem autori într-o țară de analfabeți, de intelectuali care nu au citit nimic la viața lor.

Vreau să se tacă și să se citească, asculte și distribuie articolul ăsta oricui crede contrariul.

Am 22 de ani. Toată viața am muncit, cu un consum interior inimaginabil. Ce am primit în schimb? Am putut să-mi iau niște genți și pantofi. Dar e suficient, că doar suntem români, așa ne învață toți. „E bine și așa!”. Eu refuz să mai tac. A scrie ar trebui să fie un job full-time, nu unul part-part-of-the-part- time.

Despre comunitatea @floriinpar

Se vede clar că e vorba de ceva mișto. Mai exact, dinainte ca „Flori în păr” să vadă lumina tiparului, m-am gândit să iau username-ul ăsta pe Instagram, ca să nu-l ia altcineva. Nu să îl folosesc, ever. Doar să fie al meu. Știu, sunt psiho.

446208-0Totuși, când FIP a luat amploare, am zis să fac și o pagină, unde să mai comunic cu cele câteva zeci de fani care erau super hyped, era ceva de care aveau nevoie, și așa am menținut lucrurile: eu pun o poză relatable, un fragment din carte, și vă mai ofer câte o stare suplimentară. Pe lângă giveaway-uri, era o metodă mișto de a le oferi vibe-ul și celor care nu își permiteau cartea, dar erau curioși de energia ei.Continuă lectura „Despre comunitatea @floriinpar”

Flori în păr 2 – FRAGMENTE

În curând, la Editura Datagroup!

630f00f9-9476-486b-817f-61d10d659744.jpg„Suntem vocile pe care le auzi noaptea în spatele blocului. Care te fac să strângi și mai rău în brațe ursulețul ăla de pluș afurisit. Vocile pentru care oricând ți-ai încălca regulile. Încă o dată și încă o dată. Din nou și din nou. ”


„ Se spune că nimic nu e pentru totdeauna, că orice se poate depăși, dar că orice se poate duce pentru totdeauna, orice poate pleca pentru totdeauna, uneori orice poate rămâne pentru totdeauna. Dar el îmi lipsește pentru totdeauna. Orice fel de tratament aș primi, din partea oricui, tot nu mă schimb. Niciodată nu am să fiu ca ei. Oricum, dacă e o persoană rea, ar merita. Ar fi scuza mea.”


„-Doamne, te place?

– Cred, dar era pe vremea când eram îndrăgostită de Charlie pentru că mi-a povestit cum a vândut morfina lu bunică-su, că a murit de cancer, ca să-și ia mobilă de bucătărie.

-Sper să-i moară la intrare.”


„Mă trezesc la ora 1 PM. Superb, mirobolant. Îi scriu lui Jo ca data viitoare când ne vedem să îmi ia zece beri. Îmi răspunde cu „ce-s eu, ma, sclavul tau”, apoi în alt mesaj „sexual”. Îi zic că nu. Observ că are la nickname pe chat „daddy”.

A: de ce te cheama daddy?

Dacă ar ști Charlie, m-ar lega de calorifer.

J: pe mine ma intrebi???

J: pe tine te cheama „sofer de tir”


„-Joooo, povestește-mi faza cu exmatricularea, că nu mai țin minte exact!

-Aaa, în clasa a zecea?

-Da, că eu nu eram, mi-ați povestit voi, vag.

-Păi m-a pus directoarea să mă tund, diriga se ruga de mine că vai, să nu aibă probleme, și știu că am întrebat „De ce”, iar ele mi-au zis de principii, că principiile sunt pe hol și nu știu ce și m-am dus și le-am dat foc, după care am urlat pe hol că îi dau la muie lui Arouski și că îl fur în cur.

-Și?

-Păi mi-a scăzut 3 puncte la purtare pentru muie, 4 pentru cur, 5 pentru afiș, și-au dat seama că ies cu -2 puncte la purtare, așa că m-au exmatriculat. Dar a venit mama și i-a dat 1000. De aia se lua mereu de Jay că are plete și de mine nu.”


 

Copilărește, în pana mea!

Când eram doar un copil, eram o pastilă de energie. Probabil că mi se trăgea fiindcă proveneam dintr-o familie mega-unită (stăteam cu mama și bunicii, cel puțin de două ori pe săptămână venea și unchiul meu cu prietenii săi, mai ceva ca în Sims). Eram obișnuită ca toți oamenii mari să mă bage în seamă. Eram un copil extraordinar de fericit, vorbăreț, energic. Pentru mine viața era mov, păpuși. Ca și acum, că acolo încerc să mă întorc, făceam doar ceea ce voiam eu.

dsc_4803
Fotografie din folder-ul intitulat „terminare chin 1”

Continuă lectura „Copilărește, în pana mea!”

Restart

Parcă aș vrea să-mi iau uneori viața de la capăt, dar apoi realizez că mi-e prea lene. Bucuria mea este că după aproape nouă ani de blogging am găsit, în final, un template mișto. Adică pe vechiul blog mai aveam eu unul șmecher, ceea ce e interesant. Daa, e public din nou! Am realizat că, deși eram mică și aveam multe puncte de vedere greșite, totuși, nu trebuie să mă rușinez cu ceea ce credeam, cu mintea mea de copil, căci totul a dus, de fapt, la maturizarea mea.

Adevărul este că mă simt foarte nașpa acum, că mi-am exteriorizat/ tastat bucuria. Oamenii sunt foarte goi și obișnuiți, cam toată ziua stau în casă. Am o aplicație în telefon care îmi generează reclame și majoritatea sunt cu cărțile mele, de la Librărie.net.

Așa, am fost să mănânc. Pff… Observ că… parcă cum se strică vremea, cum mă apucă cheful de scris. Dar sunt prea prinsă-n realitate ca să mai scriu ceva.

Lucrez la două cărți, dar de fapt la nici una.

Măcar am canalul de YT. Eu încă nu pricep cum am ajuns aici. Poate că nici nu trebuie,

Flori în păr 2

wscsogNu știu cât timp a trecut de la ultima postare de pe blog. Dar știu că totul a meritat. A meritat să opresc brusc legături cu realitatea, chiar și în public, pentru a scrie o idee de carte, a meritat să nu dorm, a meritat ce am simțit.

După ce a fost tradusă „Blumen im Haar”, „Flori în păr” continuă să ajungă la inimile voastre, iar noi păstrăm tradiția: a avea flori în păr e un stadiu al minții. Cu toții avem flori în păr, la un moment dat.Continuă lectura „Flori în păr 2”

Singur

Cand a fost ultima oara cand ai facut ceva singur? Cand ai mers singur intr-un bar ca sa te cinstesti pe tine? Cand ai ajuns intr-un loc fara niciun fel de indicatii? Cand ai avut ultima realizare singur? Cand te-ai sfatuit singur? Cand te-ai judecat singur? Si in special… cand ai gandit singur?
Singur, fara prejudecati, fara clisee, fara ora fixa si fara stres. O zi de genul te-ar salva, nu? O zi in care seful nu are nevoie de tine la birou, o zi in care nu se pun absente, o zi in care iti scoti bateriile de la ceas si te trezesti fara alarma. Si iti faci un espresso bun, apoi te uiti pe geam. Iti dai telefonul pe avion si intri pe Facebook. Parca n-ai posta nimic. Te intorci in bucatarie si realizezi ca s-a racit cafeaua cat sa o poti bea, asa ca o savurezi, desi e espresso. Ai fuma, dar nu ai mancat nimic. Cum suna niste cereale cu lapte? Sau un sandvis? Sau orice se mananca de dimineata? Naspa, asa e. Iti scoti niste prajitura din frigider pentru ca asta poftesti tu. Si pentru ca esti singur. Iei o gura de cafea si e primul gust care iti vitalizeaza ziua. Deschizi sertarul, nu mai ai lingurite. Nu poti manca prajitura. Dar ai furculite, asa ca ce are daca ai manca-o cu furculita? Iei doua guri din blatul ala moale si insiropat, apoi iti iei pachetul in mana. Si scoti o tigara dar inca mai ai gust de cafea in gura. Pentru ca gustul asta ti-a vitalizat ziua. Iei telefonul si intri pe Insta sa faci poza la cafea, dar parca nu are sens, ca unele momente le-ai petrece doar cu tine. Si neavand vreo limita azi, cu o zi abia inceputa, iti vine in minte ceea ce iti place sa faci. Si o faci, pentru ca esti singur. Inchizi Wi-Fi-ul si te pui pe balcon. Si pictezi. Sau scrii. Sau cauti inspiratia de care nu ai nevoie pe geam, doar pentru a medita la ultimele momente in care aceasta idee, pe care o tii in tine de atata timp, e doar in capul tau. Si o transpui in realitate. Si astazi ti s-a schimbat viata pentru totdeauna.
Dar maine, maine nu mai conteza cine ai fost azi. Maine te vei intoarce la rutina ta, carand secretul unei zile petrecute singur.

Cele mai neinspirate cadouri de Crăciun + IDEI

Că tot vin Sărbătorile și nu toată lumea a avut ocazia să cumpere câte ceva celor dragi, putem deveni pradă tentației de a lua un cadou pe ultima sută de metri, ca să fie. Cea mai mare prostie, din punctu meu de vedere. Crăciunul înseamnă dăruire, bucuria de a dărui. Și sunt de părere că în 2017 nu se mai pune problema de „Lasă, cadou să fie!”, „Gestul contează!”, în măsura în care, la ora actuală, găsim prin magazine și supermarket-uri tot felul de cadouri drăguțe, chiar pentru toate buzunarele. Mai jos am să vă prezint o listă cu cele mai neinspirate cadouri de Crăciun.Continuă lectura „Cele mai neinspirate cadouri de Crăciun + IDEI”

Locuri prin care am fost & subconștientul

Încă nu conștientizez prin câte locuri am fost și ce mi-au întipărit ele în subconștient. Ai câteva idei, și habar nu ai de unde îți vin. Bine, poate că ar fi trebuit să vorbesc la persoana I. Că nu generalizăm. Dar totuși, mi se pare minunat că persoana care stă aici și scrie asta, pe scaun, cu un monitor în față, a admirat atâtea locuri și a simțit atâtea energii diferite, oferite de ele. E amazing, e foarte tare!

Elementul de ”trecut”, deja nu mai există, pentru că nici măcar nu mai știm ce e prezentul. Dar prefer să jonglez cu noțiunile astea, pentru că nimeni nu mă oprește. Am vizitat munți, cetăți, dealuri, pietre, locuri care te duceau cu gândul la primăvară și culori, sau altele, complet gotice și muribunde, în cel mai artistic mod posibil.

Și tu acum erai undeva, dar acum ești altundeva. Citești asta de la calculator, sau de pe mobil din pat, sau dintr-o cafenea, sau poți fi oriunde acum. Nimeni nu știe, pentru nimeni nu contează ceea ce simți, dar măcar simte pentru tine. Nu fii nesimțit.

Aici, câteva locuri prin care am umblat eu, ca un om fericit ce sunt. Așa, din poze, conștientizez atâtea detalii, de care subconștientul meu știa foarte multe, din moment ce mi-a programat să fac pozele astea, la chestii care, la prima vedere… nu mi-au inspirat mai mult decât ceea ce reprezintă. O viziune de 2-3 secunde, ca apoi să găsești altceva mai ”cool”, și să îl pozezi. Uite la ce sunt bune pozele!

Lumea se ia mereu de mine ”off, iarăși faci poze? iar filmezi?”. Păi da, că eu nu fac poze ca să le pun pe Facebook. Țin orice poză pentru mine, ca apoi… să mă uit la ea. Și să zâmbesc la inerția ei, sau la dinamismul videoclipurilor, care arată momente unice, greu de recuperat, imposibil, de fapt. Nu șterg nimic niciodată, ceea ce șterg îmi trimit, și tot așa. Hai să savurăm etern unele momente.

P.S. Eram obsedată de felinare. Și de indicatoare. Delectați-vă.