Copilărește, în pana mea!

Când eram doar un copil, eram o pastilă de energie. Probabil că mi se trăgea fiindcă proveneam dintr-o familie mega-unită (stăteam cu mama și bunicii, cel puțin de două ori pe săptămână venea și unchiul meu cu prietenii săi, mai ceva ca în Sims). Eram obișnuită ca toți oamenii mari să mă bage în seamă.Continuă lectura „Copilărește, în pana mea!”

Cele mai neinspirate cadouri de Crăciun + IDEI

Că tot vin Sărbătorile și nu toată lumea a avut ocazia să cumpere câte ceva celor dragi, putem deveni pradă tentației de a lua un cadou pe ultima sută de metri, ca să fie. Cea mai mare prostie, din punctu meu de vedere. Crăciunul înseamnă dăruire, bucuria de a dărui. Și sunt de părere căContinuă lectura „Cele mai neinspirate cadouri de Crăciun + IDEI”

Mulțumesc, societate!

E deja ştiut faptul că trăim într-o societate cu standarde făcute la beție şi unde ăla mai prost stă pe curul lui şi devine în mod uluitor deştept. Cei care nu mă cunosc m-ar numi o revoltată, o altă gură care se ridică şi care oricum nu rezolvă nimic.

Spiritul Crăciunului & tristețea autohtonă

Încă din copilărie pot spune că eram genul acela de fetiță care abia aștepta Crăciunul. În ciuda unui ghinion masiv, pe care abia acum îl resimt, anume faptul că majoritatea problemelor din familia mea, de orice natură, de la bani la sănătate, au loc în perioada aceasta, familia m-a ferit de asta cât s-a putut,Continuă lectura „Spiritul Crăciunului & tristețea autohtonă”

Despre fanii scriitori wannabe

Ador să inspir lumea. Ador ca oamenii să-mi spună că i-am ambiționat să-și pună în aplicare un vis, oricare ar fi acela, doar pentru că eu am reușit asta la 17 ani. E superb, e minunat. Vezi și SCRIITOR vs. AUTOR Dar… de ce nu mai există fani sinceri? De ce cititorii, mai nou, și-au luatContinuă lectura „Despre fanii scriitori wannabe”

Invidia între autori

Există diverse modalități prin care un om se degradează. Există diverse posibilități prin care un om se umilește. Dar, la ambele, depinde cât de mult. Și, dacă mergi pe drumul tău și, din întâmplare, ajungi în iad, nu te opri. Asta zicea un om celebru. Vă las pe voi să ghiciți. Scriu de când măContinuă lectura „Invidia între autori”

Despre Anti-Bullying

Eram și eu la o cafea, random, cu câteva persoane, și discutam despre ce vreau eu să mai fac pe viitor. Mi-am amintit, brusc, de un vis vechi de al meu: o campanie anti-bullying, pentru că știu câți oameni suferă de asta, și dispun și de resursele necesare.

Despre depresia postliceală

Se aseamănă cu Stockholm-ul, doar că ești conștient, și te frustrează teribil.   De când mă știu, nu îmi plăceau materiile alea, și cititorii mei fideli știu asta. Ador să studiez în timpul liber, să citesc, să lucrez, însă, informația asta, venită pe tavă, mi se pare clișeică, boring, inutilă, laolaltă etc. Niciodată nu m-amContinuă lectura „Despre depresia postliceală”

De ce e bine să faci rău

Fă cât rău vrei tu. Vorbește căcaturi. Înjură. Amenință. Încarcă-te negativ până când nu te mai simți om. Bagă bârfe și strâmbe constant. Dacă atât poți tu, ca și condiție umană, asta fă.

Cum e să fii scriitor în România?

(foto: Marian Stănescu) Scriitorul nu e autor, nu știu ce e cu titlul ăsta. Mișto, dacă e după mine. Dar, dacă vrei să publici, pregătește-te pentru: 1. Comparația cu marii clasici: Se va găsi, dar neapărat, un retard care să te numească

Outcast vs. Prostie

Sunt un „outcast”, la rândul meu. Și mereu voi fi așa. Sunt un om care nu ține cont de reguli, care se integrează super greu, care dă overthinking la fiecare lucru ca să vadă dacă chiar îi va folosi în viață, mă vopsesc în culori nebune în cap, adică sunt de fapt doar eu, darContinuă lectura „Outcast vs. Prostie”

Girls can be freaks too

Poză: tipa asta genială. Off, dar o am pe una atât de obsedată de mine, că nici nu știu dacă melodia lui Carey ar reuși să descrie chiar totul, la feminin. Bă, eu mereu am fost pe tiparul de „stealing your girl”. Stând cu băieți, am dezvoltat o latură destul de tomboy în mine. Bă,Continuă lectura „Girls can be freaks too”

Artă „prozaică”, part II

Artă prozică.   Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.