FAQ

  1. De cât timp scrii și de ce?

Scriu cam de când știu să scriu. De la mâzgăleli, scrieri mici, compuneri de clasa a treia, până la jurnale personale și la blogul meu, creat în 2009. Scriu ca să mă exteriorizez în felul meu.

2. Care e povestea Jurnalului de Aberații?

Povestea este că nu am ales să îl șterg. Să stea acolo, chiar dacă e vechi, chiar dacă m-am maturizat între timp. E blogul la care am lucrat singură aproape fiecare temă, blogul cu care am învățat să mă obișnuiesc cu diacriticele pe tastatură, blogul care m-a învățat primele lecții de hate, e sanctuarul meu. Frate, și prima postare era despre cum m-a prins proful de sport pe acoperiș, în a șasea. Dar am șters-o. Era „k”,„q”.

3. Ce te-a inspirat să scrii „Flori în păr”?

Absolut nimic. 2% ar fi replici auzite de-a lungul vieții. De obicei, am auzit că autorii scriu, și apoi vizualizează în minte, ca să vadă dacă are vreo noimă ce au scris. Dar la mine a fost invers. Aveam flash-uri. Cam de când eram mică. Și vise. O grămadă. Și aveam totul ca un film în fața ochilor, se declanșa când deschideam Word-ul, sau mai rău când eram afară.

Și, despre carte și de ce am simțit să o „vomit”, aveți articolul meu „De ce scriu o carte la 17 ani”.

4. Iei notițe / idei?

Da, dar de obicei nu le folosesc. La mine ce e de moment e de moment și aia e. Am idei geniale în Notes, care nu vor ajunge nicăieri vreodată. Sau le mai combin când se contopește inspirația mea cu ce e în Notes și le amestec și iese un fel de ciudățenie, dar mișto.

5. Scrii despre droguri. Ai încercat vreun drog?

Sincer nu, poate și din cauze de sănătate. Eu până și de la cafea 3 în 1 încep să tremur, deci ar fi cam fără noimă să injectez drogul marihoana sau să fumez Ecstasy, nu?

Lăsând gluma, „Flori în păr” a necesitat o documentare imensă. Două cărți, mărturii, studii, articole, documentare, VICE etc.

6. Ai suferit de depresie? Ce te-a determinat să o creezi pe Amy?

Amy e în capul meu de mult timp. Ea mereu a fost idealul meu. Eu, până la o anumită vârstă, mi-am imaginat-o normală, de 13 ani, în Hammington. Tot ce e după e ce a venit de la sine și s-a vrut scris. Ea a vrut să i se afle povestea. Trăiește în mine alături de celelalte personaje, și fiecare îmi dictează gândurile lor, energetic. Poate că talentul e de fapt al lor.

7. De ce scrii despre staruri rock și trupe?

Nu doar atât. Am maneliști, mafioți, cocalari, am DJ, am pastilați, am de toate. Visul meu a fost mereu să am o trupă, dar nicio oră de canto și chitară nu s-a prins de mine, apoi am realizat că iarăși m-am confundat cu propriile personaje, și că, de fapt, ei sunt staruri rock, nu eu.

8. Ce persoană te inspiră?

Cea mai bună versiune a mea.

9. Cine e cel mai mare critic al tău?

Eu.

10. Mama ta e scriitoare. Adică sigur te ajută, te îndrumă. Nu ea a scris „Flori în păr”?!

My God, mama are cea mai puțină treabă cu ce fac eu. Nici nu mi-a citit cartea. Mă susține, pentru că e prietena mea cea mai bună, și mereu mă va susține, dar niciodată nu m-a îndrumat cu absolut nimic. Avem stiluri complet diferite, dar poate că o fi genetică asta cu scrisul. Eu cu mama ne făcusem blog în același timp , în 2009, fără să ne spunem, so? Ha ha.

11. Trupe preferate?

Trupe? De ce să mă limitez? Ascult și Lady Gaga dacă am chef. Momentan, sunt prinsă undeva între Hole și Tove Lo.