De ce nu cred eu în termenul de ”gay”

Băi, eu mereu am avut o percepție mai ciudată asupra vieții. Și, astfel, termenul de ”gay” nu reprezintă nimic. Pentru mine. De ceva timp, încep să merg pe premiza că orientarea sexuală nu există. De ce? Pentru că

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

Acesta este un repost de pe Jurnalul meu de aberații. Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa…

21 Iunie: Goală pe dinăuntru

Dar acum e altfel. E gata. Sunt bine. Știi de ce? Că m-am gândit. Ce pula mea să fiu tristă? De ce? Asta îmi va aduce ceea ce doresc, dar mi-e frică să pun în aplicare? Viața mi-o schimb eu. Sufăr pentru ceva ce se află în mâinile mele. Ca un cub de gheață. Care se topește. Pot aștepta să se facă apă și să amorțesc toată, sau să-l pun într-o limonadă și s-o savurez, odată cu viața.

Ura

Ura e ceva ambiguu. Ura e ciudată. Când urăști pe cineva, fără motiv, dorești să-i faci rău. Ajungi să urăști nu doar persoana, ci tot ceea ce are, face, dorește etc.

Tren

Merg cu trenul. Şi nu văd un drum aiurea, sau peisaje uscate. Văd poveşti, una lângă alta, oameni care stau în curte la masă, lângă, o fetiță, iar lângă, o femeie care abia îşi aranja masa.

Pe veci

Postarea asta o voi pune și pe Jurnalul meu de aberații. Se potrivește cu ambele bloguri. Viața e ciudată. Realizezi cu câtă ușurință estimezi o perioadă de timp până să se întâmple ceva? Cu câtă ușurință ziua de azi devine ieri, nu o mai putem recupera, iar noi suntem ok cu asta.