Stația „Lacul”

Văd de la distanță, stând în ușă. Stând în ușă, studiez universul paralel numit realitate. Sunt tristă, dar realizez că, într-un univers paralel, sunt fericită, și mă simt mai bine. Intru într-un câmp plin de decepții și agonizare, și îl privesc. Cerul este invers, iarba se fumează și mă doare capul. Flori nu are. DecâtContinuă lectura „Stația „Lacul””

· · · — — — · · wakeup · · · — — — · ·

Voci mă cheamă din astral și trebuie să le răspund la fiecare în parte În somn mă tulbură În fiecare zi te trezești singur, dar înconjurat de oameni Tânjești să fii așa, dar nu să te simți așa; E oribil pentru tine. Tu ai creat astralul. Viața e o cursă anostă a retardismului. Ușor, ușor,Continuă lectura „· · · — — — · · wakeup · · · — — — · ·”

forever apart 1.0

Era o seară de iarnă în care își săvârșise toate planurile. Era întuneric pe strada ei și copacii erau desfrunziți. Nu exista nimic mai presus decât Sărutările de pe pielea ei Albă ca varul Ruptă din zăpadă Caldă ca nisipul Tristă ca o înmormântare Înmormântarea ei.

Scrisoare către profesori

Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea.

Suntem minciuni – repost

Suntem, și chiar suntem. Câte vise neterminate încă hoinăresc în aerul pe care îl respirăm din cauza creatorilor lor, care s-au dus de mult? Câte iluzii am avut când eram mici, dar niciodată tupeul să le punem în aplicare? Suntem delăsători, pentru că dacă altul n-a putut, de ce să pot eu? Ne căutăm scuzeContinuă lectura „Suntem minciuni – repost”

Ruga de seară

Lumina e de mult timp pierdută. M-a părăsit pe veci, și eu pe ea; intenționat. Lumea se prăbușește în fața mea, și nu pot decât să privesc, ca un creator, cum tot ceea ce creez se destramă. Nu pot decât să plâng și să îmi simt sângele în vene, știind că sunt la fel deContinuă lectura „Ruga de seară”

Trandafiri (Caută-mă III)

Mă simt ca dracu’, și e ok. Mi-am făcut-o mie, nu altcuiva.  Aș fi murit pentru ceea ce azi am distrus. Pentru ceea ce azi am schimbat și preschimbat, apoi distrus. Dar e ok. E doar o etapă, ca orice altceva. Va urma ceva mai bun. Sau foarte prost. Dar tot va urma ceva. Mai bineContinuă lectura „Trandafiri (Caută-mă III)”

o postare cocalară

Mă simt foarte împlinită atunci când văd că oamenii mă critică. Și, tocmai de asta, simt nevoia să mă justific puțin, deși nu e stilul meu. Ador când îmi exprim o opinie și vine un X casnic să-mi spună că sunt incoerentă, ciudată sau că aberez. Fraților, se numește „Jurnalul meu de aberații”.

Găsește-mă

și m-ai căutat, dar tot degeaba. tot nu reușești să mă găsești. nu ți-e rușine? câte repere ți-am dat? te faci că nu exist, când de fapt, sunt tot ceea ce tu ai creat? îmi renegi respirația, mâncarea favorită, somnul și orice fac? nu te voi lăsa. acum nu mai tânjesc decât să îmi depășescContinuă lectura „Găsește-mă”

sex mintal, o poveste din bar

De ce ne dorim soare doar atunci când plouă? De ce ne dorim umbrela doar atunci când plouă? De ce nu ne lasă să intrăm cu umbrele la concerte? De ce iarna ne place căldura, iar vara dăm drumu la aer condiționat? De ce oamenii sunt o contradicție, dorindu-și intervenția absolut oriunde? stăm în bar. tuContinuă lectura „sex mintal, o poveste din bar”

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Noaptea de august în care m-am regăsit

În primul rând, nu sunt depresivă. În al doilea rând, dacă crezi asta ești prost/ proastă. ;retardat; Sunt doar foarte complicată și gândesc mult. A fost groaznic. Mi s-a făcut foarte rău pe la 1 AM, în noaptea asta. Acum câteva ore. Eram la iubitul meu, plănuiam să dorm acolo. S-a oferit să mă ducă acasă,Continuă lectura „Noaptea de august în care m-am regăsit”

Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.

Ești un bou. Și… ultima oară, nu era atât de frig aici. Era mult mai cald. Puteam bea apă rece, fără să o simt cum se duce pe gâtul meu cald, amorțit, de pastile. Puteam face multe, dacă am fi vrut. Am fi avut o lume numai a noastră, în care noi eram protagoniștii, doarContinuă lectura „Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.”