Ziua în care ea nu exista

Și era ziua în care se amplificase acea nebunie, în care nu eram sigură dacă exist. Și nu știam care dintre ființele mele a fost afectată. Și am simțit o durere în splină, voiam să mă așez, dar acea voce îmi zicea că nu, că e ok, că să nu-mi mai iau în serios oriceContinuă lectura „Ziua în care ea nu exista”

Ce (Am zile)

Adesea ne pierdem. Ne autodispărem și ne dăm vanish. Din păcate, de cele mai multe ori, în nimicuri. Și viața trece pe lângă noi și ne trezim într-un ospiciu, ca mama Samarei Morgan. Am zile în care înțeleg orice stare a oamenilor, dar mi-e lene să detaliez. Și încă vreo zece mii de concepții caContinuă lectura „Ce (Am zile)”

Mă scarpin

Ne place să ne pierdem. Cel mai adesea, în mărunțișuri. Știi cum e să simți că înnebunești? Să simți cu toată ființa ta că îți pierzi mințile, parcă ceva din tine se grăbește să iasă, și te ia durerea de cap. Și uneori te și doare. Cum ți-ai descrie vocile din cap? Dar scenariile? Bolnave, rele?

Mentalitatea mea de căcat

Sunt o leneșă. Iar atunci când lumea critică asta, nu mai am motiv să lupt în viață. Dar, deși uneori mă simt pisălogită și lumea încearcă să mă schimbe pe moment, să-mi înving lenea, iar chestia asta mă deranjează, exact de asta am nevoie. De cineva care să tragă de mine, să nu mă laseContinuă lectura „Mentalitatea mea de căcat”

Ce nu înțeleg eu

Nu înțeleg superficialitatea. Nu înțeleg oamenii avizi după material și după imaginea exterioară, vrând să exprime complet altceva decât ceea ce sunt ei, de fapt. Oameni care nu-s în stare să mențină niciun fel de relație cu persoanele de sex opus, pentru că sunt indecise chiar și cu propria persoană.

Nu știu despre ce ar trebui să vorbesc.

Poate că despre inactivitatea mea. Ar fi cazul să spun de ce? Da, poate că unora chiar le pasă de ce eu, care înainte postam pe blog chiar și de două ori pe zi, nu am mai scris nimic de atâta timp, iar acum, vin cu porcăria asta.

Dear all of you

Ador să îmi golesc desktop-ul. Găsesc poze mai ușor. În generală am suferit de bullying la maxim. De la anumite persoane. Nu m-a afectat atât de mult precum simțeam eu atunci, dar na, suferința era mare pentru că era mai mult decât puteam eu să duc la acea vârstă. Totuși, mă învârt în aceeași zonăContinuă lectura „Dear all of you”

La țigară: prietenă cu ploaia

De ce să nu ți se ude părul, dacă oricum ți se udă haina? De ce să-ți dorești soare, dacă oricum îți pui ochelarii la ochi? Aa, sunt ultima fiță, te înțeleg. Azi, iubitul meu a terminat cu BAC-ul. În sfârșit începe vara. Sincer, dacă o persoană apropiată are ceva pe cap, îmi place să-iContinuă lectura „La țigară: prietenă cu ploaia”

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

Acesta este un repost de pe Jurnalul meu de aberații. Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așaContinuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”

21 Iunie: Goală pe dinăuntru

Dar acum e altfel. E gata. Sunt bine. Știi de ce? Că m-am gândit. Ce pula mea să fiu tristă? De ce? Asta îmi va aduce ceea ce doresc, dar mi-e frică să pun în aplicare? Viața mi-o schimb eu. Sufăr pentru ceva ce se află în mâinile mele. Ca un cub de gheață. Care se topește. Pot aștepta să se facă apă și să amorțesc toată, sau să-l pun într-o limonadă și s-o savurez, odată cu viața.

Oh, tu scrii despre heroină. SIGUR te droghezi!

Insuficiență de neuroni. Și mai vorbesc aici și despre ”sindromul Vaslui”, sau glumele de căcat de pe grupuri. De ce pula mea ai judeca o fată că se dă cu fond de ten, ăsta fiind principalul glonț pe care îl arunci către ea?