Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”

Călătoria mea

Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. EContinuă lectura „Călătoria mea”

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești,Continuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”

Ce e de moment, e de moment

scrie. fă ceva pentru momentul „acum”. fii tu, și exploatează-te la maximum. ce anume? pe tine.  și unicitatea ta. bagă la păcănele ăia 5 lei la curse de câini, sau ia-ți un salam. se duc oricum. scrie. dacă acum vine, acum e. și nu va mai fi. nu o nota superficial, pierzându-i tot suspansul și unicul.Continuă lectura „Ce e de moment, e de moment”

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.

Ești un bou. Și… ultima oară, nu era atât de frig aici. Era mult mai cald. Puteam bea apă rece, fără să o simt cum se duce pe gâtul meu cald, amorțit, de pastile. Puteam face multe, dacă am fi vrut. Am fi avut o lume numai a noastră, în care noi eram protagoniștii, doarContinuă lectura „Amadeo Papadopolous VII: Inimă de piatră.”

De ce fetele drăguțe au prieten

Am citit porcăria asta. Bă, mai clișeic se putea? Adică dacă eu am iubit, înseamnă „settling”? Izolare socială? Stop viață, hop casă și familie? Cine gândește astfel mi se pare un cretin, la fel ca și masturbatoarea care a scris articolul. Mi se pare o cretinitate.

Mă scarpin

Ne place să ne pierdem. Cel mai adesea, în mărunțișuri. Știi cum e să simți că înnebunești? Să simți cu toată ființa ta că îți pierzi mințile, parcă ceva din tine se grăbește să iasă, și te ia durerea de cap. Și uneori te și doare. Cum ți-ai descrie vocile din cap? Dar scenariile? Bolnave, rele?

Pedofilii de pe stradă

Deci, uneori am impresia că România e mama cocalarilor, care mai de care mai scârboși și dezgustători. Și, mai am impresia și că, în București, aceste specimene nu beneficiază de aer condiționat în case, așa că vara umplu străzile cu putoarea lor îngrozitoare de libidinoși nespălați.

La țigară: prietenă cu ploaia

De ce să nu ți se ude părul, dacă oricum ți se udă haina? De ce să-ți dorești soare, dacă oricum îți pui ochelarii la ochi? Aa, sunt ultima fiță, te înțeleg. Azi, iubitul meu a terminat cu BAC-ul. În sfârșit începe vara. Sincer, dacă o persoană apropiată are ceva pe cap, îmi place să-iContinuă lectura „La țigară: prietenă cu ploaia”