Arhive etichetă: carte

Despre Anti-Bullying

Eram și eu la o cafea, random, cu câteva persoane, și discutam despre ce vreau eu să mai fac pe viitor. Mi-am amintit, brusc, de un vis vechi de al meu: o campanie anti-bullying, pentru că știu câți oameni suferă de asta, și dispun și de resursele necesare. Citește în continuare Despre Anti-Bullying

Reclame

10 LUCRURI: Ce am învățat într-un an de „Flori în păr”

Mulți mă știu ca și „adolescenta rebelă care își pune amprenta în literatura românească”, conform Stop To Shop. Majoritatea poate mă știu ca și blogger. Din 2009 porneam cu Jurnalul Meu de Aberații, neștiind ce înseamnă lumea asta. Un copil inocent, naiv, care își expunea diverse opinii pe vremea în care nu era totul offensive.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Simt că mereu am scris. Nu, nu articole de actualitate, de știri, de blogging and so on. Am scris fantezie, am scris viață, am scris imaginație. Privind postările trecute, totul merge pus într-o carte, totul merge continuat într-o poveste. Fiecare postare o pot continua, cu dragă inimă. Totuși, abia acum un an, pe 7 februarie, în Grill Pub, mi-am făcut debutul în lumea literară, ca și „adolescenta care a scris o carte pentru adolescenți” .  Citește în continuare 10 LUCRURI: Ce am învățat într-un an de „Flori în păr”

Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce să nu îmi mai spună „și eu am pățit-o”. Voiam ca nici eu să nu mai asum asta. Citește în continuare Atinsă

One Week Ago: Minifestival Cooltural

Fotografii: Eliza Mihalache

14383416_1451876744839711_886691111_n

Acum fix o săptămână, eram invitata specială la Minifestivalul Cooltural organizat de Bucureștiul Tinerilor, în Grădina cu Remedii, din Grădina Botanică.

14408154_1453856534641732_1100045817_o

Cristi îmi scrisese de ceva timp pe pagina de Facebook, despre un eveniment tip read in park, dar nu era ceva foarte sigur. Deocamdată. Ideea a fost de event open air, bazat pe cărți: citit și schimb de cărți, în principal. El face parte din organizația Bucureștiul Tinerilor, care constă într-o gașcă super mișto de adolescenți care organizează evenimente de tot felul: sport, citit, workshop, voluntariat etc. Sunt super pricepuți, iar șocată am fost că mă uitam la grămada de oameni care s-a adunat acolo ca să participe la event, printre care și o clasă cu diriginta, super open-minded, ca să mă vadă pe mine sau ca să schimbe cărți, iar ei erau acolo la un eveniment organizat de la A la Z (fotografi, sponsori, locație) de niște tineri, la fel ca și mine. A fost chimie. Citește în continuare One Week Ago: Minifestival Cooltural

Călătoria mea

Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea.

Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. E nașpa rău. Citește în continuare Călătoria mea

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

REPOST


Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești, ignoră-te pe tine. Astupă-ți vocea interioară plină de frustrări, cu minciuni și glume prea frumos zise. Ești un hoinar.

Aseară m-am trezit sufocându-mă. Bine, recitisem niște scene din „Flori în păr” legate de crize de astm, probabil de-aia. În fine, m-am panicat, ajungând la un semi atac de anxietate/panică. Apoi m-am gândit… De ce mi-ar fi frică să mă sufoc, în timp ce trăiesc, dacă oricum într-o zi nu voi mai respira niciodată? Voi pleca singură, nu mă voi mai atinge, va fi ca în acele vise după care, trezindu-mă, uit că am existat între timp. Câteva secunde. Acel cap frumos va sta într-o zi într-un sicriu.

Citește în continuare Ritual psihologic spre găsirea sinelui

Cădere

Cădere de la etaje imaginare ale problemelor oamenilor de rând, probleme neimportante sau nu la fel de importante precum cele grave, dar nici inexistente.

Îi aud strigătul, și îmi șoptește într-una că ar trebui să fiu singură, singură pe lume.  Citește în continuare Cădere