Poze de la Bookfest 2016

4 iunie, C4. Am avut lansare, dialoguri, a ieșit genial, și am capturat momentul prin poze și live-uri. Nu mai stau să descriu- trebuia să fii acolo, ca să simți. Au vorbit: Claudiu T. Arieșan Georgiana Ioniță David A. Marin Foto: Marian Stanescu  

Flori în păr

Noi suntem acei copii care fumează iarbă. Acei copii care nu beau „o bere” într-un restaurant de fițe, ci care se duc unii la alții acasă ca să bage pastile până uită de realitate și uită cine sunt. Suntem acei copii care nu își fac temele. Care pleacă de la ore ca să compună unContinuă lectura „Flori în păr”

E N C O R E

Am fost acaparată și singură, în suflet. Știi sentimentul ăla, când o zi merge perfect, și dacă fiecare detaliu care pe moment ți se părea lipsit de sens prinde contur cu prezentul? Și indiciile din trecut se leagă de ceva? Ziua de azi. Memorabilă, pe bune.

Prima mea lansare de carte, „Flori în păr”

Ieri, 7 februarie, la Grill Pub, mi-am lansat romanul de debut, „Flori în păr”, care a apărut la editura Datagroup. „Noi suntem acei copii care fumează iarbă. Acei copii care nu beau „o bere” într-un restaurant de fițe, ci care se duc unii la alții acasă ca să bage pastile până uită de realitate șiContinuă lectura „Prima mea lansare de carte, „Flori în păr””

Lansez „Flori în păr” la Grill Pub

Da, lume, deci… în sfârșit se întâmplă. Sunt atât de copleșită, încât nu realizez încă. Duminică, 7 februarie, ora 18:00, vă aștept la Grill Pub, ca să luați parte la lansarea cărții cu care am spamat acest blog și Facebook-ul de aproape un an. Pe care mulți mi-o cereau, sperând să fi apărut, acum multeContinuă lectura „Lansez „Flori în păr” la Grill Pub”

Febra

Mă lovește febra. Nu simt nevoia să scriu ceva  anume, dar nici să las blogul în paragină. Sunt pe momente, pe etape. Simt că ceea ce gândesc trebuie exteriorizat, apoi poate că nu mai gândesc. Sau nu destul de „în perspectivă”. Sunt pe flow, dar am momente.

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Noaptea de august în care m-am regăsit

În primul rând, nu sunt depresivă. În al doilea rând, dacă crezi asta ești prost/ proastă. ;retardat; Sunt doar foarte complicată și gândesc mult. A fost groaznic. Mi s-a făcut foarte rău pe la 1 AM, în noaptea asta. Acum câteva ore. Eram la iubitul meu, plănuiam să dorm acolo. S-a oferit să mă ducă acasă,Continuă lectura „Noaptea de august în care m-am regăsit”

Muie

Am băut un cidru și am fumat foarte multe țigări. Și iarăși priveam paharul gol, împreună cu pachetul gol, și mă gândeam la ce voi face cu viața mea. Și era o stare de agonie totală și de sumbritate interioară. Ca acea goliciune fără motiv. Acea asociere a vieții cu cărțile tale, deși bei doarContinuă lectura „Muie”

Nu știu despre ce ar trebui să vorbesc.

Poate că despre inactivitatea mea. Ar fi cazul să spun de ce? Da, poate că unora chiar le pasă de ce eu, care înainte postam pe blog chiar și de două ori pe zi, nu am mai scris nimic de atâta timp, iar acum, vin cu porcăria asta.

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

Acesta este un repost de pe Jurnalul meu de aberații. Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așaContinuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”

21 Iunie: Goală pe dinăuntru

Dar acum e altfel. E gata. Sunt bine. Știi de ce? Că m-am gândit. Ce pula mea să fiu tristă? De ce? Asta îmi va aduce ceea ce doresc, dar mi-e frică să pun în aplicare? Viața mi-o schimb eu. Sufăr pentru ceva ce se află în mâinile mele. Ca un cub de gheață. Care se topește. Pot aștepta să se facă apă și să amorțesc toată, sau să-l pun într-o limonadă și s-o savurez, odată cu viața.

Oh, tu scrii despre heroină. SIGUR te droghezi!

Insuficiență de neuroni. Și mai vorbesc aici și despre ”sindromul Vaslui”, sau glumele de căcat de pe grupuri. De ce pula mea ai judeca o fată că se dă cu fond de ten, ăsta fiind principalul glonț pe care îl arunci către ea?