Nu știu despre ce ar trebui să vorbesc.

Poate că despre inactivitatea mea. Ar fi cazul să spun de ce? Da, poate că unora chiar le pasă de ce eu, care înainte postam pe blog chiar și de două ori pe zi, nu am mai scris nimic de atâta timp, iar acum, vin cu porcăria asta.

O postare care nu se referă la mine

Am postat al doilea capitol. Limbajul, da, e urât, dar nu pe asta se bazează tot. Povestea, în sine, este chiar lungă, dar, ca în viață, nu totul e roz și fericire. Mai urmează multe capitole, în funcție de feedback-ul vostru. Cartea e aici

Dear all of you

Ador să îmi golesc desktop-ul. Găsesc poze mai ușor. În generală am suferit de bullying la maxim. De la anumite persoane. Nu m-a afectat atât de mult precum simțeam eu atunci, dar na, suferința era mare pentru că era mai mult decât puteam eu să duc la acea vârstă. Totuși, mă învârt în aceeași zonăContinuă lectura „Dear all of you”

De ce urăsc picioarele

Frate, dacă mi-e scârbă de cockroaches, pe al doilea loc ar veni picioarele. Labele, mai exact. Deci, mi se par cea mai inestetică parte a corpului uman. Dacă cineva vine la mine acasă pentru prima oară și își dă jos șosetele, mă ia o scârbă de mor. Dacă un om îmi zice că are unContinuă lectura „De ce urăsc picioarele”

Tipuri de suferințe în dragoste

1. Suferința egoistă. ”De ce m-a părăsit? Cu cine mă mai ling eu? Cine altcineva în afară de el o să mă mai accepte? Nu vreau să fiu singură!”

Mi-am publicat cartea pe internet

Ok, deci mi-am învins neuronii timizi și am publicat primul capitol dintr-o carte pe care o scriu acum. Nu am de gând să o dau la tipar încă, nu mi se pare suficient de bună, nu e cum e ”Fata cu flori în păr”, dar îmi place. Din descriere, vă dați seama cam despre ceContinuă lectura „Mi-am publicat cartea pe internet”

Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie

În primul rând, articolul ăsta e infect. Deci dacă aveți probleme atunci când vedeți sânge etc., închideți fereastra. Mă, vă aud cu ”îmi urăsc viața”. Și mă întreb, oare sunteți chiar în suferințe (care deși, de obicei, contrar a ceea ce simțim noi, sunt insignifiante în fața timpului), sau nu v-a luat mami ultimul modelContinuă lectura „Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie”

Oh, tu scrii despre heroină. SIGUR te droghezi!

Insuficiență de neuroni. Și mai vorbesc aici și despre ”sindromul Vaslui”, sau glumele de căcat de pe grupuri. De ce pula mea ai judeca o fată că se dă cu fond de ten, ăsta fiind principalul glonț pe care îl arunci către ea?

De ce scriu o carte la 17 ani

Am mai postat asta și pe Jurnalul meu de aberații, deci este un… repost? Uneori simt că trebuie să ies din poveștile altora și să intru în ale mele, mult prea monotone, mult prea la îndemână și eu, mult prea obișnuită cu ele. Eternele drame și comparații pe care adesea le fac, scoțându-mă din rutinăContinuă lectura „De ce scriu o carte la 17 ani”

Pe cine ai mai impresiona?

Azi mi-a venit mie o idee: cum ar fi ca oamenii, în loc de haine, să poarte bani? Fără culori, fără nimic. Câți ar rămâne fără prieteni? Câți ar rămâne fără iubiți? Câți s-ar mai urî pe ei?

Stare

Ieri aveam o stare de rahat. Mare rahat. De fapt, alaltăieri, că ieri am băut și am uitat. Simțeam că orice mi-am dorit vreodată, material vorbind, nu contează. Că totul e josnic și că până și dorința mea de a publica la o editură reprezintă ceva uman și inferior.