Oamenii sunt țigări- #throwback

Postare luată de pe Jurnalul Meu De Aberații.   Azi am ieșit de la liceu mai devreme. Și m-am decis să stau cu prietena mea bună, să mai pierdem timpul prin curte. Mi-am aprins o țigară, logic. Iar ea, cu o expresie foarte ciudată pe față, îmi spune ”Iullia, tu știai că țigările sunt caContinuă lectura „Oamenii sunt țigări- #throwback”

Something new: Anti-Bullying, proiecte, colaborări, și ce mai fac eu

Îmi voi justifica lipsa prin a anunța că lucrez la ceva nou. Da, la o nouă carte. De fapt, la mai multe, dar mai mult la asta. M-am aventurat într-o lume nouă, străină, și a ieșit ceva într-un complet alt gen, complet altă treabă, complet alt univers. Campania alături de cei de la Beck’s aContinuă lectura „Something new: Anti-Bullying, proiecte, colaborări, și ce mai fac eu”

Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Nu știu despre ce ar trebui să vorbesc.

Poate că despre inactivitatea mea. Ar fi cazul să spun de ce? Da, poate că unora chiar le pasă de ce eu, care înainte postam pe blog chiar și de două ori pe zi, nu am mai scris nimic de atâta timp, iar acum, vin cu porcăria asta.

De ce urăsc picioarele

Frate, dacă mi-e scârbă de cockroaches, pe al doilea loc ar veni picioarele. Labele, mai exact. Deci, mi se par cea mai inestetică parte a corpului uman. Dacă cineva vine la mine acasă pentru prima oară și își dă jos șosetele, mă ia o scârbă de mor. Dacă un om îmi zice că are unContinuă lectura „De ce urăsc picioarele”