Copilărește, în pana mea!

Când eram doar un copil, eram o pastilă de energie. Probabil că mi se trăgea fiindcă proveneam dintr-o familie mega-unită (stăteam cu mama și bunicii, cel puțin de două ori pe săptămână venea și unchiul meu cu prietenii săi, mai ceva ca în Sims). Eram obișnuită ca toți oamenii mari să mă bage în seamă.Continuă lectura „Copilărește, în pana mea!”

Scrisoare către profesori

Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea.