Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”

Adolescenții „casinici” își cumpără minute

Casnici. Nu, nu sensul propriu. Dacă nu știți ce-s ăia „casnici”, menționați pe blogul meu, aruncați o privire aici. Mă refer la cazurile pe care le cunosc. Adică: oameni de vârsta mea, care nu au Facebook/și-l dezactivează/nu-l folosesc. Toate astea, deși, toată ziua, nu fac absolut nimic. Nu au o preocupare „mai importantă decât internetul”. NiciContinuă lectura „Adolescenții „casinici” își cumpără minute”

Ziua în care ea nu exista

Și era ziua în care se amplificase acea nebunie, în care nu eram sigură dacă exist. Și nu știam care dintre ființele mele a fost afectată. Și am simțit o durere în splină, voiam să mă așez, dar acea voce îmi zicea că nu, că e ok, că să nu-mi mai iau în serios oriceContinuă lectura „Ziua în care ea nu exista”

Poveștile Comentariilor

Deci eu am o manie. Să ascult muzică, pe telefon, dar pe Youtube. Îmi place prea mult. Mi-e prea lene să îmi descarc muzica, oricum am și în telefon, așa că doar dau un search. Și mai am o boală: să ascult versurile și să citesc comentariile. Pe lângă trolli și oameni care se contrazic,Continuă lectura „Poveștile Comentariilor”