Atinsă

Nu am vrut să mă las atinsă de lume. Am creat câte un personaj de fiecare dată când am vrut să shimb ceva la mine. Voiam ca esența mea să rămână în lumea asta, undeva. Voiam ca eu să nu mă pierd. Voiam ca zgomotul de fundal să se oprească. Voiam ca nicio voce săContinuă lectura „Atinsă”

Călătoria mea

Simt că de mii de ani hoinăresc aici, și în sfârșit îmi pot îndeplini misiunea. Niciodată nu i-am lăsat să știe asta. Îmi cunosc corpul cum am cunoscut mii. Și am unghiile foarte lungi și abia tasstez… îmi vine să plătesc pe cineva să scrie pentru mie, e oribil să scrii cu unghiile mari. EContinuă lectura „Călătoria mea”

Ritual psihologic spre găsirea sinelui

REPOST Ce încerci să fii? Unde ești tu? Cât timp mai ai să te găsești, cât de mult ai suferit? Ce te doare cel mai rău? Când ei vor pleca, tu după cine vei merge? Critică-le viața, dar asigură-te că ai una. Fii un hoinar, așa cum ai fost mereu. Acoperă-ți suferința prin lucruri pământești,Continuă lectura „Ritual psihologic spre găsirea sinelui”

Ce e de moment, e de moment

scrie. fă ceva pentru momentul „acum”. fii tu, și exploatează-te la maximum. ce anume? pe tine.  și unicitatea ta. bagă la păcănele ăia 5 lei la curse de câini, sau ia-ți un salam. se duc oricum. scrie. dacă acum vine, acum e. și nu va mai fi. nu o nota superficial, pierzându-i tot suspansul și unicul.Continuă lectura „Ce e de moment, e de moment”

Artă „prozaică”, part II

Artă prozică.   Am conviețuit cu universul din „Flori în păr”. Te refugeizi, preferi altă realitate în loc de cea ce există deja. Dar de ce? Că tu ai făcut-o. Tu i-ai dat naștere, odată cu atâtea personaje, conform unei recenzie, „mai reale decât unele persoane din realitate”.

BRB, living my dream.

Nu voi înțelege niciodată cum poți urî pe cineva doar pentru că ești frustrat. Nu concep ideea simplă de a sta în fața calculatorului, cu viața ta de căcat, în care stai și critici constant ceva ce nu vei fi vreodată, și pur și simplu să critici. Adică mă gândesc în ce fel ți seContinuă lectura „BRB, living my dream.”

Febra

Mă lovește febra. Nu simt nevoia să scriu ceva  anume, dar nici să las blogul în paragină. Sunt pe momente, pe etape. Simt că ceea ce gândesc trebuie exteriorizat, apoi poate că nu mai gândesc. Sau nu destul de „în perspectivă”. Sunt pe flow, dar am momente.

Scrisoare către profesori

Urăsc. Detest și aspir la distrugere. Simt, efectiv, cu m mi se furnică tot sângele în vene, și mi se duce în cap. Și capul îmi stă să explodeze. Sunt atât de frustrată și neputincioasă, încât îmi vine să îmi înscenez moartea.

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Libidinoșii care-mi scriu pe Facebook

Niciodată nu l-am judecat pe Răzvan Băiat Finuț. Nici pe Mohammad Ali, care m-a cerut în căsătorie, și mi-a mai cerut încă cinșpe persoane din listă, cu același roman km-ertic. Nu îl judec nici pe tipul care m-a înjurat de morți că nu i-am răspuns la ”cf skumpy”, nici pe țăranul Ionuț, care mi-a zisContinuă lectura „Libidinoșii care-mi scriu pe Facebook”

Limite

M-am cam săturat de limite. Zilele astea mi-am luat pe puțin zeci de unfriend-uri, pe simplul motiv că am pus statusuri pro- LGBTQ. Statusuri cu argumente bine fondate, la care necunoscătorii psihedelici și mult prea plictisiți de viață au început să se frustreze.