Suntem minciuni – repost

Suntem, și chiar suntem. Câte vise neterminate încă hoinăresc în aerul pe care îl respirăm din cauza creatorilor lor, care s-au dus de mult? Câte iluzii am avut când eram mici, dar niciodată tupeul să le punem în aplicare? Suntem delăsători, pentru că dacă altul n-a putut, de ce să pot eu? Ne căutăm scuzeContinuă lectura „Suntem minciuni – repost”

Ploaie eternă

Toți care îmi citesc blogul știu că sunt prietenă cu ploaia. Cu vremea mișto, cu cer alb și copaci desfrunziți. Cu acea stare pe care o ai când afară ninge/plouă torențial, iar tu stai acasă și mă vezi pe geam, plimbându-mă și scoțând de trei ori mai mult fum atunci când fumez, decât vara. ȘiContinuă lectura „Ploaie eternă”

Găsește-mă

și m-ai căutat, dar tot degeaba. tot nu reușești să mă găsești. nu ți-e rușine? câte repere ți-am dat? te faci că nu exist, când de fapt, sunt tot ceea ce tu ai creat? îmi renegi respirația, mâncarea favorită, somnul și orice fac? nu te voi lăsa. acum nu mai tânjesc decât să îmi depășescContinuă lectura „Găsește-mă”

văd avioane pe geam

și mi se pare awesome. stăteam la țigaretă, ascultam demo-uri de la Evanescence, și fumam. și na, priveam cerul, că doar așa scrie pe pereți în cartiere (jk). priveam cerul și vedeam ba câte o stea, ba îmi sărea în ochi un om în propria curte care fuma și el și cine știe la ceContinuă lectura „văd avioane pe geam”

mahmureală și nesomn

Și parcă uneori e prea mult. Prea multe discuții, prea mult efort mintal care, pe moment, îmi place, dar, mai apoi, mă duce într-o stare astrală dubioasă. și mă trezesc. parcă visasem ceva. ceva mișto rău, dar nu-mi amintesc acum exact. tot ce știu este că propria existență m-a copleșit în acel moment. mi-ar fi fostContinuă lectura „mahmureală și nesomn”

Cine se aseamănă NU se adună

Decât în clasele I-IV. Și asta am crezut mereu. Persoanele diferite, vor avea constant de învățat una de la alta, decât oamenii la fel, care plutesc pe loc, fac aceleași lucruri și nu se ceartă niciodată, exact ca o sectă.

Ziua în care ea nu exista

Și era ziua în care se amplificase acea nebunie, în care nu eram sigură dacă exist. Și nu știam care dintre ființele mele a fost afectată. Și am simțit o durere în splină, voiam să mă așez, dar acea voce îmi zicea că nu, că e ok, că să nu-mi mai iau în serios oriceContinuă lectura „Ziua în care ea nu exista”

Conserva mea cu amintiri

Frate, îmi place să fac poze. La orice. Chiar dacă e un moment banal din viața mea. Să filmez. Să râd. Nu, nu pun nicăieri pozele. Le păstrez. Chiar dacă știu că maxim de două ori în viața mea mă voi mai uita peste acel folder. Sunt un keeper. Notez orice. Fac abstracțe. Ideile deContinuă lectura „Conserva mea cu amintiri”

Muie

Am băut un cidru și am fumat foarte multe țigări. Și iarăși priveam paharul gol, împreună cu pachetul gol, și mă gândeam la ce voi face cu viața mea. Și era o stare de agonie totală și de sumbritate interioară. Ca acea goliciune fără motiv. Acea asociere a vieții cu cărțile tale, deși bei doarContinuă lectura „Muie”

Mă scarpin

Ne place să ne pierdem. Cel mai adesea, în mărunțișuri. Știi cum e să simți că înnebunești? Să simți cu toată ființa ta că îți pierzi mințile, parcă ceva din tine se grăbește să iasă, și te ia durerea de cap. Și uneori te și doare. Cum ți-ai descrie vocile din cap? Dar scenariile? Bolnave, rele?

Mentalitatea mea de căcat

Sunt o leneșă. Iar atunci când lumea critică asta, nu mai am motiv să lupt în viață. Dar, deși uneori mă simt pisălogită și lumea încearcă să mă schimbe pe moment, să-mi înving lenea, iar chestia asta mă deranjează, exact de asta am nevoie. De cineva care să tragă de mine, să nu mă laseContinuă lectura „Mentalitatea mea de căcat”

Poveștile Comentariilor

Deci eu am o manie. Să ascult muzică, pe telefon, dar pe Youtube. Îmi place prea mult. Mi-e prea lene să îmi descarc muzica, oricum am și în telefon, așa că doar dau un search. Și mai am o boală: să ascult versurile și să citesc comentariile. Pe lângă trolli și oameni care se contrazic,Continuă lectura „Poveștile Comentariilor”

Despre stereotipuri feminine: Rade-te la subraț, în puii mei!

Bă, deci când aud aberații de genul ”ești o domnișoară, vai ce urât”, ”ține-ți râgâitura-n stomac, chiar dacă nu mai poți”, ”nu te băși, chiar dacă nu se aude, că ești fată”, ”poartă tocuri dacă ești fată”… Coaie, vă luați după toate vedetele, care e logic că arată bine 24/24, că și dacă ies laContinuă lectura „Despre stereotipuri feminine: Rade-te la subraț, în puii mei!”

Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie

În primul rând, articolul ăsta e infect. Deci dacă aveți probleme atunci când vedeți sânge etc., închideți fereastra. Mă, vă aud cu ”îmi urăsc viața”. Și mă întreb, oare sunteți chiar în suferințe (care deși, de obicei, contrar a ceea ce simțim noi, sunt insignifiante în fața timpului), sau nu v-a luat mami ultimul modelContinuă lectura „Tehnici pentru a-ți iubi viața: evitați Tumblr-ul, și câte ceva despre depresie”