„ Flori în Păr” – Trailer

Fragment:

”Își mijește ochii, punându-și bărbia ascuțită în piept, jenată. Nu mă deranjează că mi-a chemat iubitul la mine acasă de ziua mea, doar că puteam și eu să fac acelaș lucru. Aprob din cap, iar ea iese din cameră, evident deranjată de reacția mea. Mama e un om bun. Mama are un suflet bun, doar că uneori se bagă cam prea mult. Dar știu că o face din iubire. Ea e ca bunicuța aia care îți oferă tot ce vrei. Îmi iau telefonul de pe noptieră și încep sa citesc fiecare mesaj cu ”La mulți ani”. Nici nu cred că are rost să le răspund, toată lumea îmi scrie oricum. Îl pun înapoi și privesc poza de pe peretele meu, poză cu mine și părinții mei, încadrată într-o ramă aurie. Uneori mi-aș dori să fie și tata aici… Au divorțat când eu eram foarte mică, pe motiv că taică-miu era un ”rocker borât, un bețiv notoriu, un bulangiu stricat”. El ține de obicei legătura cu mine, când vrea să îl ”împrumut definitiv” cu sume mari de bani, câștigate de mine. Da, îmi câștig banii. Sunt o persoana publică. Mereu m-am învârtit între vedete, dar asta nu m-a consumat niciodată. Banii nu aduc fericirea. Banii nu mă interesează, dar probabil că dacă eram săracă m-ar fi interesat. Am avut o copilărie destul de matură. De mică am participat în reclame, show-uri și musical-uri. Mereu a trebuit să am grijă ce vorbesc și să nu o fac de râs pe mama. Mă uit în oglindă. Îmi privesc părul. E blond închis, dar natural. Toată lumea mă întreabă dacă mă vopsesc. Na, că unii sunt frumoși de la natură! Am ochii atât de albaștri uneori… Fața mea are o formă atât de inestetică… Am o bărbie ciudată, zici că sunt o capră. Și de ce trebuie să am pistrui pe nas? Îmi privesc alunițele. Una pe colțul gurii, în partea stângă, și cealaltă sub ochiul stâng. Mereu le-am urât. Lumea zice că vai, e ceva unic, e ceva frumos. Mă gândesc că eram frumoasă și fără pete pe față. Îmi iau o rochie de casă, înflorată, și cobor. Intru în living. Mă așteaptă mama, împreună cu Leon. Ei sunt cam singurii pe care îi am. Mereu mi-a fost frică să îmi fac prieteni, pentru că atunci când eram mică mama îmi spunea mereu că vor râde de mine și că îmi vor fura visele. Uneori, însă, tot simt nevoia să vorbesc cu cineva, să am o bază, să am o discuție cu cineva de vârsta mea, să merg la shopping cu fetele, știi.. ca în filmele americane.

Leon… e frumos, e ok, e un băiat bun, nu neg, dar mai mult mama mi-l băgase pe gât. Niciodată nu am simțit ceva ieșit din comun, dar na, e primul meu prieten. El până la urmă e nevinovat și mă place. Mi-e milă de el. În ciuda prejudecăților exagerate ale societății în care trăiesc, el chiar ține la mine. De obicei, colegele mele aveau iubiți dubioși, aleși de mamele lor, măcar pe mine mama m-a întrebat. Mă rog, a fost ceva de genul ”E urât?” ”Nu, mama” ”E scârbos?” ”Nu, mama, ce naiba?” ”Ok, cuplați-vă”. Îmi amintesc clipele alături de el. Sunt atât de nesemnificative… Nu prea sunt în atenția camerelor de filmat, dar atunci când sunt, oamenii mă reprezintă ca un model demn de urmat pentru copiii lor. Dacă mă cauți pe net, găsești poze cu mine, așa cum sunt eu: zâmbăreață, cu haine colorate și cu Leon de mână, în diferite ipostaze, dar tot pe principiul ăsta. Mama se vedea cu el fără ca eu să știu, ea vorbea cu el la telefon și îl chema la noi, ea îmi programase viața perfectă. Visul ei a fost să fie cunoscută și cred că și-l trăiește prin mine, însă nu mă deranjează. Mereu am fost și mereu voi fi un copil vesel și fără griji.” 

Anunțuri